Agricultura românească marcată de producţii record şi criza energetică

Sectorul agricol a avut în 2021 una dintre cele mai bune evoluţii de la aderarea României la Uniunea Europeană, însă a fost şi un domeniu care s-a confruntat cu probleme majore legate de majorarea preţurilor la inputuri, gaze şi energie, decapitalizarea fermierilor şi de lipsa unor măsuri concrete pentru sprijinirea producătorilor agricoli.

Record la producţia de cereale

Producţia de cereale a României a crescut de patru ori de la aderarea la Uniunea Europeană şi până în prezent. În statisticile Uniunii Europene şi ale Comisariatului pentru Agricultură din cadrul Comisiei Europene pentru anul 2021, România figurează cu o producţie estimată la 28 de milioane de tone. Deşi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) nu a făcut încă publice datele finale ale producţiilor obţinute în 2021, pentru prima parte a anului a anunţat o recoltă de cereale păioase de peste 15 milioane de tone, grâul şi orzul înregistrând anul acesta cifre-record, de 11,4 milioane de tone, respectiv 1,9 milioane de tone.

Producţia de porumb boabe obţinută de pe 1,5 milioane hectare – aproape 60% din suprafaţa însămânţată în primăvară – depăşea 8,4 milioane de tone, la finele lunii octombrie, în timp ce recolta de floarea-soarelui totaliza 2,97 milioane de tone de pe 97% din suprafaţa recoltată, respectiv 1,21 milioane hectare.

Preşedintele Asociaţiei Fermierilor din România (AFR), Daniel Botănoiu, a afirmat că toate aceste recolte obţinute de către fermierii români nu vor ajuta foarte mult economia autohtonă, pentru că mare parte din materia primă pleacă la export, iar bugetul pierde din această cauză miliarde de euro.

Conform datelor MADR, în top trei produse exportate în prima jumătate a anului se află porumbul, ţigările şi seminţele de floarea-soarelui, iar în topul importurilor, porumbul, carnea de porc proaspătă sau congelată şi produsele de brutărie, patiserie şi biscuiţi.

 

Criza energetică aduce preţuri record la inputuri

Criza europeană a energiei a determinat o explozie a preţurilor la îngrăşăminte, perturbând serios acest domeniu, unde fermierii români au cel mai mult de suferit. Toate aceste costuri s-au propagat pe lanţul alimentar şi în coşul zilnic al consumatorului, care decontează deja numeroase scumpiri ale alimentelor.

Preţul îngrăşămintelor pe bază de azot a crescut de la 900 lei/tonă în 2020 la peste 4.000 lei/tonă în 2021, iar la toate acestea se adaugă creşterea preţului gazelor naturale cu 40%, a energiei electrice cu 19% şi a motorinei cu 21%.

Preşedintele Federaţiei Naţionale PRO AGRO şi fondator al Alianţei pentru Agricultură şi Cooperare, Ionel Arion, afirma la începutul lunii noiembrie că alimentele se vor scumpi foarte mult şi vor deveni inaccesibile.

Acesta a apreciat că în 2-3 ani vom asista la falimente în agricultura românească şi la preluări abuzive de ferme, dar şi la „o resetare mondială a proprietăţii”, cele mai afectate fiind fermele mici.

O consecinţă directă a creşterii preţului la energie a venit la începutul lunii decembrie de la cel mai mare producător de îngrăşăminte pentru agricultură din România, Azomureş, care asigura 50% din fertilizanţii necesari agriculturii româneşti. Conducerea companiei a anunţat că a început oprirea instalaţiilor de pe platformă şi a subliniat că, din păcate, cei care vor avea de suferit sunt fermierii şi clienţii industriali.

Directorul general al Azomureş, Harri Kiiski, a transmis că va continua dialogul cu toţi actorii implicaţi în gestionarea crizei energetice care afectează furnizarea de îngrăşăminte fermierilor români, fiindcă „campania agricolă de primăvară (martie – aprilie 2022) poate fi grav afectată de lipsa aprovizionării cu îngrăşăminte, consecinţele urmând să fie mai vizibile în vara anului 2022”.

Şi reprezentanţii Ministerului Agriculturii au recunoscut că abandonarea fertilizării de bază cu azot sau reducerea cantităţilor de îngrăşământ utilizate pentru culturile agricole creşte riscul reducerii producţiei de anului viitor cu până la 30%.

Anual, în România se cultivă circa 9,2 milioane ha teren arabil, din care o pondere importantă o au culturile de bază care contribuie la siguranţa alimentară a populaţiei.

Ultimele date publicate de Institutul Naţional de Statistică (INS) arată toate aceste influenţe în coşul zilnic al românului. Rata anuală a inflaţiei a ajuns la 7,8% în luna noiembrie 2021, în condiţiile în care mărfurile nealimentare s-au scumpit cu 10,49%, mărfurile alimentare cu 6,10%, iar serviciile cu 4,09%. Gazele naturale, uleiul comestibil şi combustibilii s-au scumpit cel mai mult în ultimul an, cu 49,42%, respectiv cu 28,17% şi 25,55%. O altă scumpire notabilă în zona alimentară a fost înregistrată la cartofi, care au consemnat preţuri mai mari cu 22,55% în ultimul an.

Agricultura, fără fonduri în Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR)

La începutul acestui an, reprezentaţii Ministerului Agriculturii aveau mari speranţe de a finanţa prin PNRR o strategie de gestionare a apei (irigaţii, desecare, drenaj şi prevenirea deşertificării) care avea alocată o sumă de 6,5 miliarde de euro, dar şi a unui sistem de depozitare extins în toate regiunile României. „Pentru PNRR am pregătit 10 proiecte şi aşteptăm rezultatele de la Comisia Europeană. Aceste proiecte încearcă să acopere, să fie complementare, cu ceea ce avem în Programul Naţional Strategic şi în programele derulate de la bugetul naţional. În afară de acea strategie de gestionare a apei, care este necesară, şi unde avem 6,5 miliarde de euro pentru irigaţii, desecare, drenaj şi prevenirea deşertificării. Ne bazăm pe acest PNRR ca să finalizăm tot ceea ce înseamnă gestionarea apei”, a precizat pe 25 februarie ministrul Agriculturii de la acea vreme, Adrian Oros, la discuţiile pe buget din Parlament.

Din păcate, la începutul lunii iunie, Oros a anunţat într-o conferinţă de presă că proiectul privind strategia de gestionare a apei nu a fost acceptat de Comisia Europeană la finanţare prin PNRR pentru că „nu era suficient de verde”, dar a dat asigurări că va fi finanţat în următorii ani din alte surse financiare.

El a prezentat un document realizat European Insitute of Public Administration, care arăta mai multe drafturi ale PNRR-urilor satelor membre depuse în noiembrie 2020, iar România era trecută cu cel mai verde program de rezilienţă – 64,8%, în timp ce Slovenia avea 42%, Germania – 40%, Grecia – 38%, Cehia – 38% iar Bulgaria – 37%. „Anul trecut vorbeam despre această strategie de gestionare a apei şi aveam alocată o sumă de 6,5 miliarde de euro. Se poate observa uşor că România avea de departe cel mai verde program naţional de rezilienţă şi cuprindea lucrări de irigaţii, desecare-drenaj, combaterea eroziunii solului, prevenirea deşertificării şi sistem antigrindină. Aceasta este poza din noiembrie când a ajuns primul draft la Comisia Europeană. Atât de verde era planul naţional trimis de Ministerul Agriculturii şi nepricepuţii de la ANIF”, a subliniat atunci Adrian Oros.


Planul Naţional Strategic (PNS), prima variantă pe 31 decembrie

Spre sfârşitul acestui an au demarat consultările pe PNS pe „acele nevoi şi priorităţi din agricultura românească” constatate după analiza SWOT, care vor fi finanţate în următorii ani din fondurile Politicii Agricole Comune.

Din păcate acestea au început foarte târziu, având în vedere că pe 31 decembrie trebuie trimisă o primă formă a acestui plan. Fostul ministru al Agriculturii, Adrian Oros, spunea pe 12 noiembrie că „sunt 12 grupuri de lucru, 160 de entităţi, de asociaţii care participă la consultări şi sunt programate 17 întâlniri”. Acesta a subliniat că noua Politică Agricolă Comună va avea la dispoziţie în următorii şapte ani 365 de miliarde euro, „un buget diminuat faţă de perioada 2014-2020 din trei motive: Brexitul, o contribuţie diminuată şi două alocări mai importante: pentru apărare şi pentru coeziune socială”.

„România are pentru această perioadă 2021- 2027 suma de 21,65 miliarde euro cu următoarea componentă: Pilonul I – 13,6 miliarde euro, pentru măsurile de piaţă – 363 milioane de euro, pentru dezvoltare rurală Pilonul II – 6,9 miliarde euro, la care s-a adăugat această facilitate Next Generation în valoare de 700 milioane euro pentru că în această jumătate finală a anului 2021 am lansat deja programe şi măsuri de 3,2 miliarde euro, restul de 3 miliarde fiind plăţi directe – pentru ceea ce discutăm ca PNS 2023-2027 au mai rămas 15,9 miliarde euro. Structura este următoarea: plăţile directe 9,98 miliarde euro, bugetul de intervenţii sectoriale – 0,26 miliarde euro, iar bugetul de dezvoltare rurală – 5,6 miliarde euro”, a spus fostul ministru al Agriculturii.

În acest context, noul ministru al Agriculturii, Adrian Chesnoiu, a solicitat flexibilitate din partea Comisiei Europene privind depunerea Planurilor Strategice, respectiv până la 1 martie 2022, cu ocazia Consiliului Agricultură şi Pescuit din 12 şi 13 decembrie de la Bruxelles, întrucât întârzierile în adoptarea bazei legale vor afecta pregătirea noii perioade de programare, iar fermierii nu vor putea să se familiarizeze în timp util cu noile reguli ale PAC.

El a susţinut că termenul de 31 decembrie pentru trimiterea PNS la Bruxelles este unul ambiţios, de care va ţine cont, însă a transmis că e nevoie de timp pentru a evita trimiterea unui document incomplet şi incoerent, cum a fost PNRR.

Absorbţia fondurilor europene

Înainte de Crăciun, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) a anunţat că a autorizat la plată peste 913,36 milioane de euro către fermieri, în perioada 25 noiembrie – 23 decembrie 2021. Astfel, un număr de 742.950 fermieri sunt autorizaţi la plata finală în Campania anului 2021, ceea ce reprezintă un procent de 91,27% din numărul total de fermieri eligibili.

Sumele autorizate vin din Fondul European de Garantare Agricola (FEGA), Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) şi din Bugetul Naţional.

În ceea ce priveşte Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR), în anul 2021, valoarea plăţilor prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 (PNDR 2020) s-a ridicat la 1,06 miliarde de euro.

De la începutul perioadei de programare 2014-2020, au fost plătite peste 8 miliarde de euro beneficiarilor PNDR 2020. Suma reprezintă o absorbţie de 85% din totalul fondurilor disponibile prin Program.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut