Agricultura: între bine şi rău

RADU VIDA

Eurostar se referă la agricultura românească şi avansează nişte cifre. Acestea sunt şi baza după care încercăm un comentariu pe subiect. Nu de alta, dar problema agriculturii pare să fie una veşnică, cu toate că avem şi ministru al agriculturii, şi premier care provine din agronomi, şi…

Dar câte nu avem!

Atâta doar că nu reuşim să facem din acest sector al economiei unul de succes. Iată: anul trecut, exporturile s-au ridicat la 5 miliarde de euro. E bine, nu? Sau în orice caz, putem spune,… e o sumă! Aflăm însă din analize paralele că, de fapt, exportăm, mai mult şi mai mult, produse primare. În traducere liberă, cu valoare adăugată aproape de „0″. În principal , ne lăudăm cu exportul de cereale şi tutun. Nu vă spun că alţii fac din aceste produse adevărate minuni: băuturi, pâine şi produse de panificaţie, extrag substanţe valabile pentru susţinerea altor zeci de industrii, ca să nu vorbim de  alte şi alte componente ce intră în mixtul unor produse de mare valoare, cum ar fi medicamentele, parfumurile etc.

Noi?

Muncim pe brânci pentru a evita o multitudine de lipsuri ce presupun o agricultură modernă: irigaţii, îngrăşăminte, sisteme eficiente de depozitare pentru a avea timp şi a putea face manevrele pe bursă în favoarea producătorilor, capriciile vremii… Apoi, încărcăm în vagoane sau vapoare(-le altora) şi… valea!

Nu cred că mai merită să (ne) plângem trecutul. Marile complexe de prelucrare superioară a produselor agricole au dispărut, iar micii întreprinzători abia dacă fac faţă – şi nu fac! – cerinţelor interne. De aici şi necazurile care au început să apară în legătură cu legea celor 50 % ca prezenţă a produselor româneşti în supermarketuri.

Dar asta-i o altă poveste.

Adevărul e că nici unul din guvernele ce s-au succedat n-au pus accent pe o mai eficientă exploatare a bogăţiilor României. Sigur: sistemul irigaţiilor s-a distrus, crescătoriile cu adevărat mari şi care contează când e vorba despre export au dispărut, multe din plantaţiile pomicole au suferi degradări ireversibile… Şi, cu toate acestea, nimeni nu-şi bate capul cu refacerea acestor capacităţi de producţie agricole. Evident – nu Statul! Evident – nu micul întreprinzător! Evident – nu cei care nu fac altceva decât să pungăşească pe orice pun mâna! Există însă pârgii economice „deştepte”, care permit intervenţia statului în probleme de interes strategic.

Iar mâncarea…

Noi doar ne lăudăm cu produsele noastre din vin, carne şi preparate din carne. În realitate, însă, nu avem capacităţi adevărate de export. Dovada: din totalul exporturilor de anul trecut (din care cerealele şi tutunul brut au fost de mai bine de 60%), carnea şi preparatele din carne au reprezentat doar 7,2% . iar medaliatele noastre vinuri se găsesc pe… ultimele rafturi ale supermarketurilor din cele străinătăţi. Şi la un preţ de nimic. La carne am obţinut 345 milioane de euro! Veţi zice că sunt mulţi bani. Dar se putea mult mai mult. Cu marketing adecvat şi un management superior celui practicat de tot felul de funcţionari din aparatul central. Asfaltofagi: care au ca prioritate şpaga, şi pe urmă exportul.

Vorbe…

La asta ne pricepem cel mai bine. Şi la furat căciula proprie. Nu zic că nu este nevoie de birouri de consultanţă pentru agricultură, nu zic că nu este nevoie de specialişti, de fabrici prelucrătoare, care să concureze cu adevărat produsele din alte părţi ale lumii.

Dar… nimic din toate aceste nu se întâmplă. Sau, dacă că întâmplă, e rodul intereselor mărunte, de găşti politice sau sindicale, care profită din plin de  situaţia actuală şi n-au nici un chef de schimbări reale.

Pe bune!