Afluxul de refugiaţi din Siria destabilizează Libanul

Der Spiegel

Războiul din Siria şi valul de refugiaţi proveniţi din această ţară este destabilizator şi copleşitor pentru Liban, mai ales că există temeri că sute de mii de nou-veniţi nu se vor mai întoarce niciodată acasă, iar conflictul dintre secte va agrava.

Generalul Ibrahim Bachir a prevăzut această situaţie şi, în urmă cu peste doi ani, a avertizat guvernul să nu mai piardă timpul şi înceapă construirea taberelor de refugiaţi pentru a face faţă afluxului de refugiaţi sirieni.

Însă autorităţile profund divizate şi ineficiente din Liban nu au făcut nimic, explică el – şi acum e prea tîrziu.

3.000 de nou-veniţi sînt raportaţi în fiecare zi la unul din cele patru centre conduse de către Agenţia ONU pentru refugiaţi (UNHCR). Pînă în prezent a fost înregistrat un total de 750.000 de refugiaţi, dintre care 625.000 doar în acest an. În plus, există şi refugiaţii care trec graniţa neobservaţi şi se ascund. Angajaţii serviciilor de întrajutorare estimează că numărul refugiaţilor sirieni din Liban a depăşit de fapt cu mult un milion de persoane.

Acest aflux de refugiaţi destabilizează această ţară deja vulnerabilă şi sfîşiată de război, vecină cu Siria la nord şi est, şi cu Israelul la sud. Linia de demarcaţie între sunniţi şi şiiţi trece chiar prin centrul acestui stat mic, transformînd Libanul în punctul focal al unui conflict care ameninţă să cuprindă întreaga regiune. Miliţia şiită Hezbollah foloseşte Libanul drept bază pentru lupta sa împotriva “inamicului sionist “ – iar din această primăvară, grupul a lansat operaţiuni militare din această ţară împotriva rebelilor, predominant sunniţi, din Siria.

Refugiaţii sînt în prezent prinşi între aceste fronturi din Liban. Organizaţiile de întrajutorare sînt în mod clar depăşite de situaţie şi nu au nici măcar suficienţi bani pentru furnizarea produselor de bază. Potrivit unui raport realizat de Banca Mondială pentru Adunarea Generală a ONU, în ultimele cîteva zile, refugiaţii vor costa Libanul circa 6 miliarde de euro pînă la sfîrşitul anului viitor. ONU va trebui să ajute Libanul, însă pe moment este neclar cum. La Adunarea Generală a ONU de la New York, ţările donatoare s-au angajat să ofere 74 de milioane de dolari.

În cazul în care numărul de refugiaţi va ajunge la 2 milioane, Bachir prezice că libanezii vor începe să părăsească ţara: “Există doar 3 milioane de libanezi, nu mai mult!”, explică el, atrăgînd totodată atenţia că libanezii trăiesc deja, de cîţiva zeci de ani, alături de sute de mii de refugiaţi palestinieni.

Palestinienii care s-au refugiat în Liban după 1948 şi 1967 şi generaţiile lor de urmaşi trăiesc în condiţii foarte proaste în taberele de refugiaţi palestinieni din această ţară. Ei nu se pot întoarce în teritoriile palestiniene, dar nu pot deveni nici cetăţeni libanezi.

Întrebarea este cînd şi mai ales cui poate prezenta Bachir planul său. Din momentul în care premierul Najib Mikati a demisionat în luna martie, ţara a fost condusă de un guvern interimar. Partidele sunnite refuză să colaboreze cu Hezbollah, cea mai puternică forţă politică din ţară. Cu toate acestea, miliţia şiită – pe care Uniunea Europeană a clasificat-o recent drept organizaţie teroristă – insistă să facă parte din orice nou guvern. Între timp, partidele creştine susţin uneori Hezbollah, uneori alianţa sunnită.

Într-un context atît de divizat politic, premierul desemnat, Tammam Salam, nu a reuşit încă să formeze un cabinet. Alegerile parlamentare, programate pentru luna iunie, au fost amînate cu aproape un an şi jumătate. În plus, în condiţiile în care Hezbollah luptă în Siria de partea regimului Assad, războiul a ajuns şi în Liban. Acest conflict împarte populaţia în partizanii şi adversarii miliţiei şiite, care încearcă în acelaşi timp să devină un partid politic mainstream. Nu în ultimul rînd, în perioada iunie-august, peste 100 de persoane din Liban au murit în urma atacurilor teroriste şi a represaliilor.