Acoperământul smereniei, al ascultării și al rugăciunii

De la bun început, Mănăstirea Florești a fost plănuită să stea sub Acoperământul Maicii Domnului. Este un hram mai rar în Biserica noastră, deși are veche tradiție. Eu am cunoscut o asemenea așezământ – așezământ de binefacere, în fosta Mănăstire Bistrița din județul Vâlcea, mănăstire de călugărițe cu mare renume, cu orfelinat, cu școli multe, care însă a fost desființată, abuziv, samavolnic de către puterea comunistă. Toate viețuitoarele, în frunte cu maicile bătrâne, au fost risipite din mănăstire, care încotro, și în locul lor au așezat niște copii handicapați. Acum mănăstirea s-a refăcut, dar nu mai are gloria de altă dată.

De aceea, iată că mănăstirea de acum înnoadă o tradiție pe care eu am salutat-o de la început. Și de ce? Pentru că de la început această mănăstire a fost concepută ca să adăpostească în cuprinsul ei și instituții de binefacere, cu caracter social. Am plănuit să facem orfelinat, un azil de bătrâni și, mai nou, am hotărât să facem, acolo în vale, o policlinică pentru săraci. Am făcut treaba aceasta acum câțiva ani, în Mănăștur. Și să știți că este o mare binefacere pentru acei suferinzi, care au mijloace foarte reduse de trai și pe care noi îi trimitem acolo pe baza unor trieri, așa încât ei beneficiază de asistență medicală, de medicamente gratuite, în cabinete medicale în care medicii de frunte, voluntari, le acordă tratamente, consultații și asistență medicală. Iar farmacia le oferă medicamente gratuit. Nu vă imaginați, când trec pe acolo, fie în zi de sărbătoare, fie în zi de lucru să nu mi se umple inima de bucurie când văd că cu fiecare suferință alinată, fiecare om care a donat ceva acolo, un medicament sau câteva ore de lucru, și-a mai deschis un drum către împărăția lui Dumnezeu.

Îmi spunea chiar o doamnă doctor un lucru extraordinar: „Să știți că de această policlinică nu beneficiază doar bolnavii, suferinzii săraci, beneficiem și noi, medicii, pentru că ne schimbăm mentalitatea. Începem să înțelegem că medicina nu este doar o simplă profesie, ci este și trebuie să fie și un apostolat. Este marele câștig pe noi îl avem, doctorii și pentru care trebuie să-i mulțumim Bisericii”.

De aceea, iubiții mei, lucrurile merg încet, pentru că e nevoie de bani. Și așa cum știm, când poporul este sărac și Biserica este săracă, când e poporul bogat și Biserica e bogată. De aceea lucrurile merg încet, dar merg. E de ajuns să vă amintiți, cei care ați mai fost pe aici, că acum câțiva ani de zile, aici, pe această vale nu era decât o potecă pe care mergeau pădurarii, și aici, unde stăm noi acuma, era pădure. Și a trebuit, în mare măsură cu ajutorul armatei, al unităților militare din Florești, cărora le vom fi pururi recunoscători, să defrișăm pădurea și să întemeiem această mănăstire și tot cu ajutorul soldaților am făcut drumul, de la șoseaua care duce la Tăuți până aici, repet, unde era un loc sălbatic. Și iată că este o mănăstire în toată regula(…).

Și așa se face că mânăstirea și-a făcut vad și văd că de la an la veniți tot mai mulți, deși maica stareță a hotărât ca hramul să nu fie în cea mai apropiată duminică și să fie chiar în ziua de lucru, când este 1 octombrie, Acoperământul Maicii Domnului (…).

Iubiții mei,

În Sfânta Evanghelie de astăzi ați auzit că, în timp ce Domnul se găsea într-o casă, o femeie din popor l-a văzut și a strigat: „Fericit este pântecele care te-a purtat și sânul la care ai supt!”. La care El a răspuns și v-o spun corect, pentru că traducerile din Apus sunt defectuoase, corect este: „Într-adevăr, fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc!”. Din greșeală s-a introdus un „dar”, care nu există în textul original și care răstoarnă puțin înțelesul. Așadar Iisus răspunde: „Într-adevăr, fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc!”, adică fericită este mama de la care am supt pentru că ea a ascultat cuvântul lui Dumnezeu și l-a păzit și toți cei care, ca ea, vor asculta cuvântul lui Dumnezeu și-l vor păzi, care se vor alinia Maicii Domnului. Iar noi avem dovada evanghelică, în sensul că Maica Domnului L-a ascultat pe Dumnezeu.

Amintiți-vă de momentul Buneivestiri. Copila Maria, fecioara se găsea singură în chilia ei și-i vine un înger din cer și-i spune că ea a fost aleasă de Dumnezeu să-L nască pe Fiul Său, prin puterea Tatălui și prin umbrirea Duhului Sfânt. Ea este nedumerită și spune: Cum o să nasc eu fiu devreme ce nu sunt căsătorită și nu știu de bărbat?. Și-i spune (îngerul): Cu puterea lui Dumnezeu! Și are loc această conversație la sfârșitul căreia fecioara Maria îi spune: Fie mie după cuvântul tău!

Dragii mei, îngerul nu a venit la Sfânta Maria să îi dea o poruncă a lui Dumnezeu. A venit să-i vestească dorința lui Dumnezeu și să-i ceară acordul. Ca orice ființă umană, și Fecioara Maria era liberă și putea să uzeze de libertatea ei și avea dreptul să spună: Sunt nevrednică pentru aceasta. Să aleagă Părintele ceresc pe altcineva, pentru că eu nu voi putea să duc această sarcină, nu-mi va fi ușor, eu, femeie, om să îl nasc pe Fiul lui Dumnezeu. Și Dumnezeu nu s-ar fi supărat, ci i-ar fi respectat libertatea. Dar ea s-a supus. A stat puțin în cumpănă până să înțeleagă de ce e vorba, atunci a spus: Fie mie după cuvântul tău! Și, spune evanghelistul: Și a plecat îngerul de la ea. De îndată ce îngerul a auzit acordul copilei, nu mai avea ce să vorbească. Conversația se terminase. Așadar, Sfânta Fecioară Maria a fost binecuvântată prin smerenie și prin ascultare. Și să știți, dragii mei, că cel care ascultă de Dumnezeu și Dumnezeu ascultă de el. Și am să vă dau un exemplu tot din viața Maicii Domnului.

La scurtă vreme după ce Domnul, după vârsta de 30 de ani, a ieșit să predice, și-a ales ucenicii și s-a întâmplat că o familie de gospodari sărmani, din satul Cana, din provincia Galileii a făcut nuntă pentru copiii lor. A fost invitată și Maica Domnului, împreună cu Iisus, cu fiul ei și cu apostolii. Și s-au așezat la nuntă. O nuntă însemnează un ospăț, însemnează voie bună, însemnează petrecere propriu-zis, în care pe masă sunt bucate îmbelșugate și bune pentru ca să-ți cinstești oaspeții, pe care i-ai chemat la nuntă sau care au venit. Și în timpul mesei, Maica Domnului a băgat de seamă că vinul se isprăvise. Repet, niște bieți pescari, pentru că era un sat de pescari acesta, cumpăraseră și ei din puțin lor pe care îl aveau, pentru că au fost întotdeauna oameni săraci. Și atunci s-a îndreptat către fiul ei și i-a spus: Vezi că nu mai au vin. Iisus a priceput că Maica lui îl ruga să facă o minune, pentru că numai o minune putea să facă în așa fel încât vinul să se înmulțească pe masa nuntașilor. Dar El, Domnul, hotărâse ca nu atunci să facă întâia minune, ci într-un alt moment, mai târziu pe care nu-l cunoaștem, așa că El i-a spus Mamei Sale: Ceasul meu încă n-a venit. Adică ceasul în care Eu să-mi arăt dumnezeirea.

Și atunci Maica s-a uitat la El, l-a rugat din ochi și fără să mai aștepte încuviințarea rostită, a chemat pe cei care slujeau la masă și le-a spus: Faceți tot ce vă va spune El. Și El, Iisus le-a poruncit să umple niște vase cu apă, El a binecuvântat apa, aceasta s-a prefăcut în vin și nuntașii și-au dus veselia până la capăt.

Dragii mei,

Mai întâi, nu vinul era important. Importantă pentru Maica Domnului era demnitatea acestor oameni săraci. Știți ce se întâmplă, mai îndeosebi la țară? Dacă îl chemi pe om la masă, la o nuntă și nu îi pui să se sature, să mănânce și să se distreze, să bea și să asculte muzică, atunci el te bârfește, pleacă acasă și vecinii te arată cu degetul și spun: Vedeți, au chemat oameni la nuntă și nu au avut ce să le pună pe masă. Și de aici, familia trăiește un sentiment de umilință, de rușine. Multă vreme nu mai scot capul afară. Aceasta era situația morală, care depindea de cea materială. Maica Domnului s-a gândit la demnitatea acestor oameni, ca să fie salvată. Iar Iisus a înțeles acest lucru, că din iubire pentru demnitatea omului, creat de El, de Dumnezeu, alături de Fiul Său, demnitatea omului trebuie cinstită de Dumnezeu. Și a ascultat-o pe Maica Sa și a săvârșit întâia minune, deși, repet, nu atunci plănuise El să facă întâia minune.

Pe de-o parte, dragii mei, de vreme ce Maica Domnului L-a ascultat pe Dumnezeu și și-a asumat această sarcină de a fi Maica lui Iisus și Dumnezeu, la rândul Său, a ascultat-o pe ea până acolo, încât și-a schimbat hotărârea. De dragul Maicii Domnului, Dumnezeu este în stare să își schimbe o hotărâre. Și nădăjduim că o va face cu noi toți, păcătoșii și nevrednicii și la Judecata de Apoi.

De aceea o mânăstire în care va funcționa și un așezământ de binefacere a fost așezată sub Acoperământul Maicii Domnului. Prin ce acoperă ea? Prin smerenie, prin ascultare și prin rugăciune. Maica Domnului toată viața ei a fost o ființă smerită, ascultătoare și blândă.

Noi de obicei, în ordinea lumească cerem sprijin din partea celor puternici, care sunt și orgolioși. Poate că ni-l dau. Dar să știți că adevăratul sprijin ne vine din partea celor smeriți. Iar culmea smereniei creștine este Maica Domnului și de aceea când îi rugăm și îi implorăm și pe primar și pe prefect și pe ofițeri și pe subofițeri și pe ostași și pe creștini să ajute, o facem chemându-i sub acoperământul Maicii Domnului, sub acoperământul smereniei, al ascultării și al rugăciunii. N-o facem nici pentru mine, nici pentru maica stareță, nici pentru călugărițele și surorile care sunt aici, ci o facem pentru Maica Domnului care vrea să îi ocrotească pe toți cei care se află în suferință.

De dragul ei ați venit astăzi aici, unii de la depărtări foarte mari, de dragul ei am săvârșit această slujbă, de dragul ei vom continua ceea ce am început și de dragul ei nădăjduim să putem să îi adăpostim pe bătrânii și bolnavii care vor veni aici să ne ceară sprijin, la asistența medicală adăugându-se hotărâtor sfintele slujbe pe care le vor face preoții, duhovnicii și călugărițele acestei mânăstiri.

Fie ca Maica Domnului să vă binecuvânteze pe toți, să vă deschidă inimile, să vă dăruiască binecuvântarea Fiului ei, și să vă fie pururea rugătoare pentru sufletul fiecăruia, al tuturor. Amin.

Bartolomeu ANANIA

(Predică rostită în anul 2003, la sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului, hramul Mânăstirii Florești)