A doua revoluţie egipteană: Cui foloseşte?

Utro

Guvernul interimar al Egiptului şi-a prezentat luni seara demisia, în a treia zi de confruntări între armată şi miile de demonstranţi, reuniţi în celebra deja piaţă Tahrir. Demonstranţii însă nu intenţionează să înceteze protestele pînă cînd militarii nu vor ceda în totalitate atribuţiile puterii. Cui? Nu este foarte clar, mai ales că pînă la alegerea unui nou guvern, unul neinterimar, a rămas mai puţin de o săptămînă. Actualele atitudini protestatare din Egipt sînt alimentate artificial. Rămîne cunoscuta întrebare din dreptul roman: “Cui prodest?”, cui foloseşte?

Reprezentanţii armatei, condusă de mareşalul Hussein Tantaui, sînt convinşi că cineva alimentează în mod artificial revoltele, plănuind o nouă rundă de destabilizare. “Cineva seamănă discordie între popor şi armată. Există un fel de mînă invizibilă care dirijează acţiunile mulţimii pe străzi, alimentînd schisma între masă şi armată”, a declarat, în cadrul unei conferinţe de presă, generalul Said Abbas.

Unde este punctul de plecare al acestei “mîni invizibile” şi cine o dirijează? Copţii? Puţin probabil, deoarece aceştia sînt puţini numeroşi şi lipsiţi practic de influenţă. Adepţii lui Mubarak? Nici ei nu au rămas în Egipt mai mulţi decît copţii şi nici la capitolul influenţă nu stau mai bine. Liberalii? Ce interes ar avea aceştia în revolte chiar înainte de alegeri? Protestele şi revoltele nu constituie cel mai bun mediu pentru implementarea ideilor liberale.

Prin urmare, răspunsul la întrebarea “cui foloseşte?” ar fi următorul: Fraţilor Musulmani. Pe de o parte, există toate premisele ca în alegeri aceştia să înregistreze o victorie convingătoare, venind la putere pe o cale aproape democratică, iar pe de altă parte niciodată nu este inutil să cultivi în rîndul poporului convingerea că “duşmanul viclean” se pregăteşte să atace din nou cuceririle revoluţiei anti-Mubarak şi că “salvatorul” este unul singur.

Armata egipteană se află într-o dilemă, nu ştie ce să facă, deoarece nu ştie cum vor reacţiona la acţiunile ei cei care înainte l-au sprijinit pe Mubarak, iar apoi l-au predat mulţimii. După cum a declarat secretarul de presă al Casei Albe, Jay Carney, “SUA continuă să fie convinse că toate aceste evenimente tragice nu trebuie să constituie o piedică în calea alegerilor”. Totodată, nu este foarte clar ce se va întîmpla cu cei care vor obţine puterea în urma alegerilor.

Cu fiecare oră care se scurge, militarii egipteni pierd şi influenţă, şi “factorul de pericol”. Graniţele admisibilităţii, pe care le testează mereu Fraţii Musulmani, se dilată şi ele, iar în curînd nu vor mai ţine pe nimeni în frîu. Este puţin probabil ca acela să fie un moment cînd în Egipt va triumfa “puterea poporului” visată de experţi occidentali. În orice caz, rezultatul se va deosebi cardinal de aceste vise-fantezii, pentru că va fi o democraţie după legile Sharia.