A apărut un nou număr al revistei „Tabor”

Salutăm apariţia unui nou număr, al optulea, an X, al revistei de cultură şi spiritualitate românească „Tabor”,revistă editată de Mitropolia Clujului, Maramureşului şi Sălajului, al cărei fondator a fost vrednicul de pomenire Bartolomeu Anania. Numărul 8, generic intitulat „Tradiţie şi actualitate în Biserica Ortodoxă Română”, propune cititorilor o serie de studii şi eseuri cu subiecte cel puţin interesante, foarte bine argumentate teologic şi istoric. Nu mai puţin captivant este şi interviul realizat, în decembrie 2012, de Paul Siladi, directorul Radio Renaşterea, doctor în teologie, cu Marko Ivan Rupnik, intitulat „Artă şi spiritualitate”. Pentru cei avizaţi, Marko Ivan Rupnik nu reprezintă o necunoscută. Artist, teolog, filosof şi preot de origine slovenă, personalitate marcantă, de numele lui se leagă şi realizarea mozaicului din interiorul Bisericii Ortodoxe „Schimbarea la Faţă”, din Cluj-Napoca. În cadrul dialogului au fost abordate teme incitante şi actuale, de teologie, artă şi filosofie. Din cadrul secţiunii „Theologica” recomandăm spre lectură studiul lui Macarie Tillyridis, nimeni altul decât mitropolitul Kenyei, intitulat „Timp şi veşnicie, confom învăţăturii Părintelui Sofronie”. Studiul, tradus în limba română de Florin Cătălin Ghiţ, este o preluare din volumul „Părintele Sofronie – Teologul Luminii necreate”, apărut în 2008. Volum care reuneşte actele Simpozionului internaţional desfăşurat în 2007, la Atena, de către Mănăstirea Vatopedu, de la Sfântul Munte Athos. Volumul va vedea în curând lumina tiparului la Editura Renaşterea. Studiul mitropolitului Macarie Tillyiridis pleacă de la preocuparea Părintelui Sofronie faţă de problema veşniciei, preocupare manifestată, potrivit propriilor mărturisiri, încă din tinereţe.

Dublu licenţiat, în Informatică şi Teologie Ortodoxă, membru în societatea internaţională a bibliştilor ortodocşi (Worcester, SUA), autor al unor volume de proză şi poezie, părintele Cătălin Varga ne invită la un studiu al cărui subiect este cel puţin pretenţios, iar abordarea îndrăzneaţă. „Imnul dragostei pauline” din prima epistolă către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, capitolul 13. Capitol pe care însuşi autorul studiului, Cătălin Varga, îl numeşte „o capodoperă literară a Sfântului Pavel” şi care scoate în evidenţă sensibilitatea teologică a celui supranumit „Apostolul Neamurilor”. Concret, în capitolul 13 din prima epistolă către Corinteni, Sfântul Apostol Pavel face referire la câteva daruri spirituale întâlnite în Corint, respectiv vorbirea în limbi, profeţia, dărnicia ori cunoştinţa. Or, Sfântul Apostol Pavel le recomandă corintenilor o cale mai bună decât manifestarea pasionantă a darurilor spirituale, anume dragostea, care poate însufleţi darurile spirituale.

Din acelaşi număr, nu poate trece neobservat eseul Doinei Pologea, „Bartolomeu Valeriu Anania: Amintirile Peregrinului Apter. Formula fantasticului deschis spre sacru”. Potrivit autorului, vrednicul de pomenire Bartolomeu Anania, această carte „s-a zămislit sub pământ”, într-o celulă a închisorii Jilava. Volumul încorporează o serie de nuvele fantastice grupate în jurul unui personaj simbolic, îngerul care şi-a pierdut aripile. Volumul este un amalgam, inspirat din partea autorului, de mitologie creştină şi profan, de omenesc şi supraomenesc, care ne trimite în mare măsură la „părinţii” literaturii fantastice româneşti, Mircea Eliade şi Vasile Voiculescu.

Din seria recenziilor, mi-a atras atenţia lucrarea semnată Laurenţiu Mănăstireanu, „Viaţa religioasă în nordul Dobrogei (1878-1918)”, recenzată de Mircea Gheorghe Abrudan, doctor în istorie şi doctorand în teologie. Lucrarea se remarcă în primul rând prin dimensiunile ei, respectiv 782 de pagini. Autorul cărţii, el însuşi doctor în istorie, reuşeşte, nu fără succes, în urma unei cercetări ample, să acopere un gol al istoriografiei bisericeşti şi laice româneşti. În ciuda dimensiunilor ciclopice, cartea este structurată numai pe cinci capitole şi „condimentată” cu 49 de ilustraţii ale unor episcopi, protopopi, stareţi, preoţi, dar şi ale unor biserici şi mănăstiri. Colaborator constant şi fidel al revistei „Tabor”, Mircea Gheorghe Abrudan îşi pune, din nou, în valoare cunoştinţele temeinice de istorie şi teologie, de data aceasta în recenzarea unui volum masiv, cu greutate şi la propriu, dar şi la figurat, după cum el însuşi punctează.

Cristian FOCŞANU