Biografia culturală a Mitropolitului Andrei Șaguna: Interviu cu Mircea-Gheorghe Abrudan

Recent a avut loc lansarea cărții „Mitropolitul Andrei Șaguna: O Biografie culturală”, scrisă de Mircea-Gheorghe Abrudan, cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la trecerea la cele veșnice a Sfântului Mitropolit Andrei Șaguna. Mircea-Gheorghe Abrudan, cercetător științific specializat în istorie și teologie, autor, coautor, editor și coordonator a 19 cărți și volume, precum și a peste 130 de studii de specialitate, aduce, cu această ocazie, o importantă contribuție la istoriografia șaguniană. Cartea nu este o simplă monografie istorică, ci cuprinde aspectele culturale și intelectuale ale vieții și activității lui Andrei Șaguna, abordând subiecte precum obârșia, familia, studiile, vocația sacerdotală, activitatea editorială, proiectele politice, culturale și ecleziale, implicarea în ASTRA, relațiile cu elita germană și nu numai. În interviul acordat ziarului Făclia, Mircea-Gheorghe Abrudan oferă detalii interesante despre procesul de documentare și scriere al cărții, dezvăluind aspecte din viața personală a lui Andrei Șaguna și provocările întâlnite în realizarea acestui studiu complex.

Motivația din spatele scrierii acestui volum a fost datorată comemorării a 150 de ani de la trecerea la cele veșnice a mitropolitului și de dorința dumneavoastră de a spori istoriografia șaguniană. Există și o motivație personală?

Întâi de toate doresc să vă mulțumesc pentru acest dialog și să-mi exprim bucuria că mi se oferă șansa de a-l aduce în atenția cititorilor ziarului Făclia pe marele arhiereu și lider al națiunii române din Transilvania secolului al XIX-lea, Andrei baron de Șaguna. Revenind la întrebarea dumneavoastră, recunosc sincer că răspunsul este da: a existat și există și o motivație, să-i zic sentimentală, deci personală, nu numai profesională, justificată de rațiuni istorice și istoriografice, în apariția cărții și în atenția pe care o acord în general memoriei mitropolitului. Bineînțeles inițial am plecat de la o motivație istoriografică, deoarece apropierea mea de subiectul Andrei Șaguna s-a petrecut în primăvara anului 2008, când eram student în anul III la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității Babeș-Bolyai și în pauza unui curs de istorie modernă a României, domnul profesor Nicolae Bocșan, de pioasă amintire și veșnică pomenire, care era atunci și rector al UBB, mi-a lansat provocarea de a cerceta relațiile mitropolitului Andrei Șaguna cu sașii ardeleni. Profesorul Bocșan inițiase alături de un grup de istorici și teologi ortodocși clujeni proiectul ambițios de recuperare și editare a corespondenței lui Andrei Șaguna, materializat până acum în cinci volume, publicate în șase tomuri la Presa Universitară Clujeană între anii 2005-2011. Provocarea profesorului Bocșan a luat forma unei lucrări de licență și apoi a unei teze de doctorat, pe care am susținut-o la UBB în noiembrie 2013 sub coordonarea științifică a profesorului Rudolf Gräf, lucrare publicată în anul 2015 sub titlul „Ortodoxie și Luteranism în Transilvania între Revoluția pașoptistă și Marea Unire”, în care personajul principal este tocmai mitropolitul Șaguna. Studiindu-i viața, activitatea și opera, călcând pe urmele pașilor lui din Sibiu, Brașov, Viena și din alte orașe, dar mai ales încercând să descopăr izvoarele șaguniene din arhivele românești și străine, am dezvoltat o reală pasiune față de personalitatea sa emblematică, care exercită o mare forță de atracție și a trezit în sufletul meu o sinceră admirație. Deloc întâmplător, Lucian Blaga l-a definit pe Șaguna drept „întruparea duminicii printre noi”, adică încarnarea zilei învierii, restaurării demnității poporului român și Bisericii Ortodoxe din Transilvania. Așadar, am ajuns să mă apropii de Andrei Șaguna nu numai cu instrumentele științifice ale istoricului, ci și din dorința de a-i cultiva memoria, de a-l readuce în atenția românilor de astăzi, pentru că am avea de învățat din modelul lui de leadership, din comportamentul și atitudinea lui față de mai marii lumii sale, din felul și modul în care a acționat în folosul și în sprijinul cauzei mișcării de emancipare națională, culturală, politică, socială, educațională și bisericească a românilor din Imperiul Austriac și Austro-ungar. Vedeți, dincolo de faptele și realizările lui pe terenul național, cultural și bisericesc, Andrei Șaguna rămâne un reper al demnității românești în Transilvania și prin extensie în tot arealul bazinului mijlociu al Dunării, el fiind aromân, născut în Miskolc. Da, mă poziționez sau raportez la Andrei Șaguna cu pasiune și cu admirație, ceea ce constituie un imbold de a continua pe drumul cercetării istorice deloc ușoare în ceea ce-l privește, având în vedere că sursele sunt răsfirate prin orașele României, Ungariei, Austriei și Serbiei.

Care a fost cea mai provocatoare parte e scrierii acestei cărți? Am înțeles că ați reprodus în acest volum nouă dintre studiile dumneavoastră referitoare la Andrei Șaguna. După ce criterii ați ales studiile?

Provocarea cea mai mare a constituit-o capitolul al II-lea, dedicat decorațiilor și heraldicii mitropolitului, deoarece subiectul este aproape inexistent în literatura de specialitate. De aceea am fost nevoit să plec de la surse, să identific diplomele și decretele imperiale emise de Curtea de la Viena în momentul decorării mitropolitului și apoi să analizez, pe baza izvoarelor șaguniene autentice, simbolismul și interpretarea emblemei baroniale și a stemelor sale episcopale. Am recurs la ajutorul doamnei Iuliana Govoreanu, bibliotecar șef al Bibliotecii Mitropoliei Ardealului din Sibiu, pentru a-mi fotografia și transmite documentele amintite și păstrate la Sibiu, confruntate cu literatura de specialitate și sursele culese din arhivele de la Viena. Așadar, capitolul secund este publicat acum în premieră și cred că va suscita și un interes mărit din partea cititorilor, având în vedere că noi, în tradiția românească, nu am prea avut episcopi aristocrați, și oricum niciun ierarh și lider politic al românilor din Transilvania nu a fost distins de împărații de la Viena cu cele mai înalte ordine imperiale și cu titlul de baron al imperiului, așa cum a fost cazul lui Andrei Șaguna. Celelalte nouă capitole reprezintă studii publicate în ultimii zece ani în diferite periodice și volume de specialitate, pe care le-am revizuit și adăugit în vederea apariției în această carte, indicând la finalul capitolelor și unde au apărut inițial. Criteriul principal de selecție și inserare în carte a fost relevanța lor pentru tema volumului, reflectată sau conținută explicit în subtitlul cărții: „O biografie culturală”. Cu alte cuvinte cartea aceasta nu este o monografie istorică dedicată unei personalități în sens clasic, ci surprinde și ilustrează acele dimensiuni ale biografiei lui Andrei Șaguna care reliefează tocmai valențele culturale și intelectuale forte ale vieții și activității mitropolitului, plecând de la obârșie, familie, studii, vocația sacerdotală și ajungând până la biblioteca, poliglotismul, activitatea editorială și opera publicistică, proiectele politice, culturale și ecleziale de anvergură, implicarea în fondarea și conducerea Asociațiunii ASTRA, relațiile cu elita germană din Sibiu, corespondența cu împăratul Franz Joseph și ministrul de interne Alexander Bach, proiectul edilitar al unei catedrale ortodoxe în Sibiu și oprindu-mă în cele din urmă la ilustrarea efigiei sale prin douăsprezece fotografii, gravuri, desene și tablouri dublate de tot atâtea caracterizări făcute mitropolitului fie de contemporani, fie de istorici, clerici și oameni de cultură celebri din posteritatea lui, precum Timotei Cipariu, Nicolae Popea, Georg Daniel Teutsch, Nicolae Iorga, Ioan Lupaș, Ilarion Pușcariu, Lucian Blaga, Keith Hitchins, mitropolitul Bartolomeu Anania al Clujului sau Mircea Păcurariu.

Ce informație sau detaliu mai puțin cunoscut despre Andrei Șaguna ați descoperit în timpul cercetării dumneavoastră? O puteți împărtăși?

Da, o pot împărtăși, deoarece ne arată umanitatea sau limitele fizice ale acestei mari personalități, în jurul căreia s-a format în epocă un veritabil cult. Recunosc că a fost și pentru mine o surpriză să descopăr, citind câteva corespondențe inedite ale lui Andrei Șaguna cu vicecancelarul și cancelarul Transilvaniei de la Viena, Franz Reichenstein și Francisc Nádasdy, că ierarhul român a suferit de dureri de gută și a avut o hernie pe care o ascundea sub brâul cu care apare mereu încins în fotografii. Deci, marele Șaguna a fost și el om cu vulnerabilități, slăbiciuni și boli ca toți ceilalți oameni, încercând să-și trateze problemele de sănătate în conformitate cu sfaturile medicilor, care i-au prescris adesea urmarea unor tratamente balneare la celebrele, pe atunci, băi termale de la Herculane în Caraș-Severin și de la Vâlcele în Covasna, unde episcopul s-a deplasat cu șareta și a petrecut zile, chiar săptămâni întregi în anii 1861-1868, ceea ce l-a împiedicat să participe la toate lucrările Senatului imperial de la Viena, ale Dietei de la Sibiu și la ședințele sau adunările anuale ale Astrei.

În ce măsură este cunoscută activitatea editorială și opera publicistică a lui Andrei Șaguna? Reprezintă aceasta un punct de interes pentru cercetători sau e mai puțin importantă?

În linii mari opera mitropolitului Andrei Șaguna este cunoscută istoricilor, teologilor și clericilor, deși cred că, dacă am face un sondaj, am avea surprize mari și chiar decepții, realități despre care a scris, de altfel, teologul luteran german Johann Schneider, actualmente episcop evanghelic-luteran de Halle și Wittenberg. Acesta și-a redactat teza de doctorat la Universitatea din Erlangen-Nürnberg, publicată în germană în 2004 și în românește în 2008, despre eclesiologia organică a mitropolitului Șaguna, studiind detaliat izvoarele gândirii teologice, biblice și canonice șaguniene. În cuvântul său introductiv autorul menționează că în anii 90’ și începutul anilor 2000, când a realizat el cercetarea, nici măcar studenții teologi de la Sibiu nu știau prea multe detalii despre opera lui Șaguna… Desigur, în literatura de specialitate s-a scris, mai ales descriptiv, despre activitatea editorială și opera publicistică a lui Andrei Șaguna, puțini istorici și teologi fiind însă preocupați de exegeze fine, de substanță, care să depășească o simplă enumerare și scurtă prezentare a titlurilor redactate, traduse și publicate de Andrei Șaguna în românește și în germană la Sibiu și la Viena. Excepțiile vin mai ales din zona omileticii, deci a celor preocupați de predică, de cum se ține o cuvântare în biserică, a bibliștilor și a canoniștilor, gândirea scripturistică și canonică a lui Șaguna fiind cel mai temeinic analizată, cu toate că lucrările sale de drept canonic nu au fost reeditate de peste o sută de ani. O excepție fericită o reprezintă Statutul Organic sau constituția Bisericii Ortodoxe din Transilvania și Ungaria între anii 1868-1925, care a fost reeditat de mai multe ori la Sibiu, Cluj-Napoca și Iași, fiind bine cunoscut. Concluzionând aș preciza că opera mitropolitului așteaptă să fie redescoperită și reeditată critic, după toate normele și rigorile academice, grupată pe teme sau subiecte mari (istorie, teologie, omiletică, drept canonic, cuvântări, prefețe, polemici etc) și însoțită de studii analitice de substanță. Această editare a operei omnia a lui Andrei Șaguna reprezintă și unul din dezideratele mele de viitor.

Este această carte adresată și publicului larg sau este un volum de specialitate și nu atât de accesibil?

Cartea este adresată deopotrivă specialiștilor, istorici sau teologi, și publicului larg, celor pasionați sau interesați de istoria Bisericii, istoria Transilvaniei, istoria românilor din Monarhia habsburgică în secolul al XIX-lea. Intenția mea este aceea de spori istoriografia șaguniană și de a cultiva memoria mitropolitului Andrei Șaguna, deci de a-l face cunoscut mai ales în rândul publicului cititor din afara mediilor clericale și istoriografice. Din acest motiv am și aerisit aparatul critic, reducând și prescurtând notele de subsol, toți cei interesați de aprofundarea anumitor detalii putând găsi la sfârșitul cărții lista bibliografică in extenso, grupată pe secțiunile clasice ale unei lucrări de istorie: surse inedite, edite, lucrările lui Andrei Șaguna, periodice, literatura de specialitate și cea secundară.

De ce ați ales Editura Școala Ardeleană?

Pentru că promovează școala de istorie clujeană, editează cărți în condiții grafice de excepție, se bucură de o notorietate pe piața editorială românească și, foarte important, are o distribuție foarte bună a cărților în librării, în mediul on-line și participă la toate târgurile importante de carte din România. Toate aceste argumente m-au determinat să-l contactez pe domnul Vasile George Dâncu, directorul editurii, în primăvară, și să-i propun acest proiect editorial, propunere pe care el a acceptat-o fără ezitare. Cartea are o haină editorială impecabilă, pe măsura personalității pe care o prezintă. Așadar, mă bucur că-mi oferiți oportunitatea să le mulțumesc mult celor de la Editura Școala Ardeleană, colegilor de la Centrul de Studii Transilvane al Academiei Române și mecenaților de la Fundația Transilvania Leaders pentru că au făcut posibilă tipărirea cărții în condiții grafice și tipografice deosebite, și aceasta într-un context economic deloc prielnic tiparului și pieței de carte din țara noastră și din Europa în general.

Ce alte proiecte viitoare aveți în vedere?

Lucrez la două volume de studii și articole ale marelui istoric, academician și profesor universitar Ioan Lupaș (1880-1967), co-fondator și director al Institutului de Istorie din Cluj, astăzi numit „George Barițiu”. Primul volum va cuprinde toate textele lui Lupaș despre Avram Iancu și urmează să apară anul viitor la Editura Școala Ardeleană în contextul aniversării a două secole de la nașterea crăișorului munților. Al doilea va cuprinde toate studiile și articolele aceluiași istoric despre Săliște și Mărginimea Sibiului, locul de baștină al lui Ioan Lupaș, o regiune românească deosebit de bogată în istorie și tradiții românești transilvănene autentice de care și eu m-am îndrăgostit și am promis că voi realiza un astfel de volum restitutiv atât pentru memoria autorului, cât și a locurilor și oamenilor din acest areal. Apoi, alături de doi colegi de la Institutul de Istorie Barițiu, suntem aproape gata cu un volum nou de documente despre răscoala lui Horea, proiect editorial și istoriografic de anvergură inițiat în urmă cu peste șase decenii și, iată, dus mai departe de istoricii clujeni, acum urmând să fie publicate documente inedite din așa-numita anchetă a contelui Jankovich, trimis de împăratul Iosif al II-lea să ancheteze pe teren cauzele, desfășurarea și înăbușirea răscoalei țărănești din 1784, ultima de o asemenea anvergură din Europa secolului al XVIII-lea. Concomitent cu aceste proiecte editoriale ample lucrez, în acest an șagunian rotund, și la diverse studii noi despre mitropolitul Andrei Șaguna, cerute mai ales de revistele bisericești, teologice și culturale de la Cluj-Napoca, Sibiu, Arad sau Timișoara, studii în care fructific în mod deosebit documentele inedite identificate și copiate de mine în ultimii zece ani din arhivele de la Viena și de la Sibiu.

Mara A. MUNTEAN

Foto: Editura Școala Ardeleană, Mitropolia Clujului