Marea din spatele caselor de piatră cu acoperișul roșu

Întâlnirea cu Nicolae Avram ce a avut loc marți la Book Corner – Librarium a fost o ocazie de a asculta și a discuta poemele ultimului său volum, marea din spatele caselor de piatră cu acoperiș roșu, apărut la Editura Școala Ardeleană în anul 2022. Au prezentat Andreea Pop, Ion Mureșan, Adrian Mureșan și Vasile G. Dâncu, directorul casei de editură.

Nicolae Avram este membru al Uniunii Scriitorilor, are alte cinci cărți publicate, dintre care patru, cărți de poezie, și un roman Mamé (Polirom, 2016). A debutat editorial cu volumul Cântece de sinucigaș (2000), pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor – secțiunea debut, la Colocviile ,,George Coșbuc’’, Bistrița. Actualul volum, marea din spatele caselor de piatră cu acoperiș roșu, este o continuare a debutului său, scriitorul declarând în cadrul întâlnirii că a încercat să se întoarcă la ,,vechea gardă’’, de la cenaclul ,,Seculum’’, unde s-a și format. Cartea e scrisă în contrapunct, pe trei voci și reprezintă o încercare a autorului de a găsi o oază de lumină, care s-a dovedit, spune el, a fi reușită.

Stilul lui Nicolae Avram este, după cum se poate ghici și din titlul volumului său de debut, întunecat, complex și incomod. Încă de la prima pagină, Psalmul 1, cititorul e încolțit de imaginarul sumbru, ce pare a fi un univers biblic întors pe dos (volumul e alcătuit din 50 de psalmi personali), în care mașinăriile etice își pierd convenționalul, iar firescul e dezintegrat: ,,clipa în care îmi iau copilașul mort în brațe este unică/ (pasăre neagră cântând în frunzișul auriu al mării)/ singur pe întuneric îmi șterg briciul năclăit’’. Pășim, parcă, într-un tablou a lui Hieronymus Bosch reinterpretat, în care avem, totuși, conștiința necesității de a părăsi babilonia. Andreea Pop descrie poezia lui Nicolae Avram ca având o senzorialitate macabră, viscerală: ,,E o poezie a coșmarului, care e pusă pe un fundal maritim, dar nu întâlnim cadrul exotic la care ne-am aștepta, avem de a face, mai degrabă, cu un coșmăresc estival’’ a mai precizat ea.

Adrian Mureșan, eseist, critic literar și profesor de literatură română a făcut o paranteză ,,politică’’ înainte de a comenta poezia lui Nicolae Avram, precizând că e nevoie să se acorde mai multă atenție autorilor ardeleni în ceea ce privește acordarea de premii, mai ales a celor private, căci se observă ignorarea mai mult sau mai puțin deliberată a cărților aparținând autorilor clujeni sau ardeleni, printre care se numără și scriitori ai Editurii Școlii Ardelene. Adrian Mureșan consideră că ultimul volum de poeme al lui Nicolae Avram este ,,cel mai bun volum de poezie de la Școala Ardeleană’’. În intervenția sa, criticul a definit poezia lui Nicolae Avram ca fiind o poezie a ,,evidențelor violente ale făpturii, prezentate fără menajamente’’, ,,o spovedanie radicală nelungită’’, o scriitură a ,,tragicului regnului și al determinismului’’. În final, Adrian Mureșan a declarant că ,,metodicitatea e cea care face un coșmar să fie coșmar la Nicolae Avram’’.

Ioan Pintea, director al Bibliotecii Județene „George Coșbuc” din Bistrița-Năsăud și redactor-șef la „Mișcarea literară” a descrie volumul ca fiind un ,,cumul de texte mărturisitoare în care autorul și-a pus la bătaie viața’’ și a insistat că dorința lui e ca în volumele următoare, Nicolae Avram să părăsească marea întunecată în care se zbate și să îmbrățișeze cu totul lumina.

Mara Alexia MUNTEAN