Interviul cu maestrul Ciprian Para: „Sunt peste 100 de suflete care încearcă să vibreze la unison”

În marja concertului aniversar „Ave Musica – 30”, am discutat cu maestrul dirijor conf. univ. dr. Ciprian Para, cel care conduce de trei decenii corul „Ave Musica” al facultății teoretice din cadrul Academiei Naționale de Muzică „Gheorghe Dima”, într-un interviu acordat cotidianului Făclia.

Care este sentimentul de a conduce un cor cu asemenea tradiție, cu asemenea longevitate?

În anul 1993, când eu am terminat, exista un cor de cameră al studenților, dar nu suficient pentru ceea ce urma mai târziu. După 1990, au venit mai mulți studenți și corul a început să crească, mai ales după anii 1993. La acea vreme, Pedagogia muzicală se studia timp de 5 ani, era un număr impresionant de studenți, după acea a început să scadă, la 4, la 3 ani.

În anul 1993, corul nu se numea Ave Musica. În mintea mea, acest nume a stat mulți ani de zile. „Botezul” s-a petrecut în anul 2006. Înainte, corul se numea Ansamblul coral al Facultății Teoretice. Noi sărbătorim acum 30 de ani pentru că pornim de acolo (n. red. din 1993), e vorba de același cor, dirijorul încă mai trăiește și de atunci a început activitatea.

Mă simt extraordinar dirijând acest cor. Sunt peste 100 de suflete pe scenă care încearcă să vibreze la unison și eu la unison cu ei și să oferim publicului ceea ce am pregătit. Este extraordinar când ai o masă de coriști care, la un moment dat, pot să cânte și în pianissimo, pot să cânte și în fortissimo. Corul, cu cât este mai mare, ca și la nivel profesionist, atinge alte sonorități, scara nuanțelor este alta decât la cor de cameră, grupuri corale și așa mai departe. Experiențele mele au fost și cu formații mai mici, și la nivel profesionist, la Cluj, la București, la Craiova, la Timișoara, orchestre profesioniste. Asta mi-a dat și posibilitatea să abordez genuri diferite, nu numai coral. Pentru concertul Ave Musica 30 de ani, am ținut să avem 30 de piese. Totul se leagă, în trei secțiuni mari – muzică sacră, de la lucruri pe care nu le-am mai cântat, câteva monodii bizantine, câteva prelucrări corale de mari maeștri, secțiunea a doua am numit-o „prelucrări folclorice”, tot din repertoriul românesc, și a treia secțiune am gândit-o cu piese din repertoriul internațional.

Cum ați ales lucrările din repertoriul concertului care urmează?

De obicei, noi, dirijorii, profesorii alcătuim repertoriul. Sigur, ținem cont de ceea cu ce rezonează studenții, în decursul timpului. Eu la un moment dat am făcut și o statistică, rugându-i pe studenți să numească două sau trei piese, să văd și eu care le sunt gusturile. Repertoriul pentru concertul aniversar eu l-am alcătuit. Sigur, am ținut cont de potențialul studenților, chiar de minusurile care există. În această perioadă, în aceste promoții este penurie la partida bas. Atipic, de obicei noi, dirijorii ne plângem că nu avem tenori. Atunci, în funcție de asta, veți vedea și veți asculta piese pe care le vor cânta numai fetele, în ideea de a-i menaja puțin pe băieți. De asemenea, tot strategic gândit, în muzica bizantină, ei țin isonul și ele cântă monodia. Dar ajungem spre final, la ultimele două piese, care sunt pe opt voci. Ar trebui să se audă, sperăm.

Corul Ave Musica este cunoscut pentru abordarea, de-a lungul timpului, a celor două dimensiuni, muzica sacră și cea din repertoriul laic. Ce înseamnă pentru cor și pentru dumneavoastră personal aceste două valențe?

Acestea sunt esențiale, nu pot fi ocolite, ele trebuie să existe într-un repertoriu de concert, probabil, aș zice, chiar în fiecare repertoriu de concert, acum proporția poate varia. Pentru că, la urma urmei, care sunt sursele, în continuare, și pentru compozitori aș zice? Sursa este acolo. Muzica religioasă, cum îi spunem noi, muzica sacră și celălalt filon puternic, folclorul. Și atunci și noi optăm pentru prelucrări corale în zona religioasă și în zona folclorică. De aici, deviem puțin și venim și cu lucruri mai interesante, un pic de jazz, un pic de pop, de aceea avem și percuție la un moment dat. Cam asta este ideea.

Repertoriul este gândit și pentru public. Nu sunt numai piesele noastre, să ne etalăm cunoștințele. Eu asta am doresc, să fie piese care să placă și celor care le interpretează, și publicului. Mie sigur, toate piesele pe care le-am pus în repertoriul întocmit sunt în mintea și în sufletul meu, sunt absolut fascinat de ele, le-am ascultat, mult le-am tot întors ca să ajung la o formulă finală.

Cum îi descoperiți, de regulă, pe tineri? Cum vă dați seama de potențialul, de talentul lor?

Ei, la examenul de admitere, la proba pe care dau, Solfegiu la prima vedere, au o subprobă, care se numește vocalitate. Care, în decursul anilor, a fost și mai pretențioasă, studenții trebuia să aibă o vocaliză cel puțin și o piesă din repertoriul consacrat, arii antice de exemplu. Acum este cam la libera alegere a candidatului. Dar trebuie să-și deschidă gura. Impactul acolo este, de acolo pornim, de acolo începe munca.

În urmă cu ani de zile, ca să învăț ce înseamnă să fii dirijorul unui cor de amatori, eu nu am învățat din tratate, nu am învățat pe cale orală de la ce mi-a spus cutare sau cutare, sau văzând pe cineva, ci am mers la fața locului, mi-am luat un cor de amatori cu care am lucrat cinci ani de zile, de la un nivel foarte de jos. Și am reușit ceva. Mergând apoi la festivaluri, la concursuri, am văzut alte coruri, reuniuni corale. Ceva mi-a rămas în minte, la nivel amatoricesc – masa aceea de oameni de care povestea maestrul nostru, Florentin Mihăiescu, care a întâlnit-o la maestrul Jarda, când mergea și făcea coruri în zona Bistriței. Oamenii aceia cu glasuri sănătoase se adunau și cântau, cântau cu bucurie, indiferent de nivelul pe care îl aveau, de repertoriul pe care îl puteau cânta. Se adunau cât mai muți, deci nu era o triere la nivel profesionist. Lucru pe care nici eu nu-l fac. De multe ori m-am întrebat, să fac un cor Ave Musica de performanță? Pe acei studenți îi vom regăsi și în corul existent, în care și eu am cântat pe vremea maestrului Dorin Pop, Capela Transilvanica, deci același nucleu ar fi și acolo și aici. N-ar fi cinstit. Și atunci eu nu fac lucrul acesta. La mine trebuie să cânte toți studenții, este producția lor, este un curs care se finalizează prin concert.

Ați avut, așadar, numele Ave Musica în minte de ceva timp. Ce anume v-a inspirat?

Undeva prin anii 90-91, eram, încă, student. Eram și eu în corul de cameră Capela Transilvanica. Imediat după evenimentele de aici a fost o șansă pentru noi să ieșim la un concurs internațional. Am mers în Austria, la Spittal, la un concurs de tradiție, foarte renumit. Și acolo mi-a fost dat să aud ceva extraordinar. Studiam eu dirijatul dar atunci am prins și mai mult gust. Și astăzi este concurs coral de amatori, dar vin niște coruri de profesioniști incredibile. Acolo, la Spittal, am întâlnit un cor din țările nordice, care se numea Pro Musica. M-a impresionat atât de mult încât mi-a rămas numele acesta. Au și obținut Marele Premiu atunci.

Eu cam urmăresc, nordicii sunt foarte buni. Pe urmă corurile din țările desprinse din fosta Uniune Sovietică, niște coruri extraordinare. Din toate aceste arealuri, văzând, auzind, la un moment dat acel Pro Musica mie mi-a rămas în gând. Dar am tot amânat. S-a întâmplat să fie abia în 2006.

Aveți anumite proiecte pe care vi le propuneți acum să le realizați alături de corul Ave Musica în viitorul apropiat?

Încă zece ani de muncă mă mai așteaptă. Acum, cu cine, nu pot să știu de la an la an. Ne dorim să vină studenți. În noua clădire care, sperăm noi, se va finaliza, avem o sală de concerte de 1000 de locuri, o scenă mare, deci vom avea toate condițiile. Sperăm să avem și studenți. Eu proiecte am. Am partituri din care pot să trăiesc nu numai zece ani, partituri pe care le-am achiziționat cu drepturi de autor de la edituri serioase, partituri care așteaptă să fie puse pe rol, să fie interpretate. Problema este să am oameni, să am voci, să poată, să dorească să se implice. Trăim cu speranța că va fi bine.

Noi nu am întrerupt activitatea nici pe perioada pandemiei. Studenții au primit repertorii, învățau linia fiecare, numărul de piese pe semestru, îi ascultam, dar nu am reușit să asamblăm. După pandemie, incredibil, lucrări pe care ei le-au studiat în timpul pandemiei, când am încercat să le asamblăm, ne-a fost foarte greu. Parcă le-au văzut pentru prima dată. Deci vedeți ce înseamnă munca în echipă, lucrul pe partide, măcar două.

Reamintim cititorilor noștri, concertul aniversar Ave Musica – 30 de ani va avea loc în Studioul de Concerte al Academiei Naționale de Muzică Gheorghe Dima, marți, 30 mai, de la ora 18.45.

Interviu realizat de Iulia Ghidiu

Foto Camelia Hodiș