Apa

RADU VIDA

Forumul Mondial de la Marsilia a adunat o grămadă de lume. E drept,  au fost ceva mai puţini decît acu’ 3 ani, la Istanbul. Dar lumea a discutat. S-a lamentat. S-a angajat.

Şi…
Nu-i rău că, din cînd în cînd, se recurge la truisme. Ne aduc aminte cît de mult preţuiau strămoşii acest element indispensabil vieţii. Ce spuneau grecii? Ce constatau chinezii? Evident, numai lucruri bune! Şi înălţătoare. Asta pentru că, în orice limbă, cuvintele, orînduite în anume fel, aduc mîngîiere. Şi încredere. Numai că, vedeţi dumneavoastră, apa e chiar importantă pentru viaţa pe pămînt.  Foarte importantă! Pentru întărirea acestei… axiome s-a emis ipoteza după care criza ecologică depăşeşte în gravitate criza economică.  O spun experţii şi o simt, pe pielea lor, milioane şi milioane de oameni. Semeni însetaţi sau care n-au acces la apă potabilă decît arareori, şi atunci, în nişte condiţii… adaptate mizeriei în care vieţuiesc.

Sigur, mileniile s-au scurs, lumea şi-a sporit populaţiile, iar nevoile lor imediate au crescut exponenţial. În 2050 vom fi 9 miliarde. Şi, pentru acest eveniment, la Forum s-a cerut adoptarea unor măsuri pentru o nouă guvernanţă a apei. Asta pentru că, spuneam, nevoile cresc, iar rezervele de apă dulce scad. Direct proporţional cu nepăsarea noastră, cu comportamentul iraţional al unor  guvernanţi şi cu cît mai accentuată este încălzirea globală. Consiliul Mondial al Apei şi Organizaţia Naţiunilor Unite au subliniat gravele agresiuni împotriva apei. Agresiuni care riscă să alimenteze conflicte şi chiar războaie.

Accesul la apă a fost declarat un drept fundamental al omului, aşa că nu e de mirare că, în entuziasmul lor, unii au cerut asimilarea neputinţei de a ajunge la această resursă ca o componentă a crimei împotriva umanităţii. Cel care a înţeles esenţa lipsei acestei resurse vitale (Franţa) a propus 50 milioane euro pentru dezvoltarea de programe de asanare a apei. Cel care nu mai aşteaptă nici pedeapsa divină, nici manevrele diavoliceşti (Vaticanul) a propus înfiinţarea unor tribunale pămînteşti care să condamne entităţile care nu permit populaţiilor accesul la apă. Alţii (diferite ONG-uri) au arătat cu degetul spre grupurile industriale care fac comerţ cu apă.

România n-a fost remarcată la Forum. Nici de bine, nici de rău. Asta pentru că există pe Globul acesta frumos şi albastru, state din Africa, Australia, Asia, care au probleme grave în ceea ce priveşte aprovizionarea populaţiilor cu apă potabilă. Nu e rău de amintit, însă, că tot mai multă mizeria pluteşte pe apele noastre curgătoare şi stătătoare. Iar Marea cea Mare înghite multe deşeuri, care, la un moment dat, pot naşte probleme.

Spuneam că fiecare şi-a spus offul. În principal,  s-a recomandat economisirea apei potabile şi perfecţionarea tehnologiilor pentru desalinizarea apei de mare. Şi, mai ales, responsabilizarea tuturor în ceea ce priveşte infestarea apelor naturale.

Săptămîna de dezbateri s-a încheiat. Mapele s-au închis. Concluziile au fost trase. Iar angajamentele – uitate. Aşa e de cînd există asemenea reuniuni pe subiect. Ţările bogate în apă ( şi nu numai) fac tot posibilul pentru ca ecologia (apei, inclusiv) să le încînte existenţa. Ţările sărace aşteaptă asistenţă.

Şi…
Uşor de promis, greu de acţionat.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.