Festivalul Internațional de Teatru INTERFERENȚE.10 | Alma Mahler-Gropius-Werfel, muzeul viu al epocii sale

Pentru un spectacol de talia celui prezentat de Centrul de Producție Teatrală și Muzicală Varna și Teatrul de Stat Dramatic Stoyan Bachvarov Sofia/Bulgaria, este recomandat să fii familiarizat cu numele Almei Schindler (1879-1964). Este destinul care depășește cu mult granițele unei simple biografii, a cărei viață continuă să inspire cărți, filme, piese de teatru, așa cum este și cea a dramaturgului Sasho Dimoski. Alma Mahler continuă să provoace, să fascineze, să stârnească admirație, controverse.

Compozitoare, scriitoare, pictoriță, femeie cultivată, cu o inteligență sclipitoare și o personalitate puternică, Alma Mahler a fost mult mai mult decât femeia aflată în spatele unor nume sonore ale culturii europene. A fost ea însăși un personaj artistic, prezență magnetică, conștiință care și-a revendicat dreptul la libertate, la iubire, la creație, la propria afirmare. Viața sentimentală, căsătoriile cu Gustav Mahler, Walter Gropius și Franz Werfel, relațiile cu Alexander von Zemlinsky, Gustav Klimt și Oskar Kokoschka, precum și întâlnirile și legăturile cu numeroși artiști și intelectuali ai vremii au alimentat și alimentează în continuare o legendă care continuă, repet, să fascineze. Saloanele sale din Viena, New York și Los Angeles, au fost spații de întâlnire ale spiritelor creatoare, locuri în care muzica, literatura, artele plastice și ideile se întâlneau într-o efervescență intelectuală remarcabilă. Alma a fost gazdă, confidentă, interlocutoare, inspirație, parteneră de dialog pentru personalități care au marcat cultura modernă la început de secol XX. A traversat epoci, continente și lumi artistice, păstrându-și nealterată capacitatea de a atrage oamenii și de a provoca destine. Este motivul pentru care viața ei continuă să inspire cărți, filme și spectacole de teatru. Alma nu este un personaj care poate fi epuizat printr-o simplă relatare biografică. În jurul ei se întâlnesc fascinația pentru genialitate, condiția femeii într-o lume dominată de bărbați, ambiția artistică, iubirea ca formă de libertate, contradicțiile unei personalități care a refuzat să fie previzibilă.

În această galerie de interpretări scenice se înscrie și spectacolul Alma Mahler, semnat de Sasho Dimoski, spectacolul care a deschis Festivalul Internațional de Teatru Interferențe de la Cluj-Napoca.

Alegerea acestui spectacol pentru deschiderea festivalului este inspirată. Alma Mahler rămâne subiectul care oferă teatrului o materie dramatică generoasă. Montarea lui Dejan Projkovski transformă povestea unei vieți excepționale într-un univers scenic dinamic, în care personalitatea protagonistei se construiește prin întâlniri, confruntări, relații, amintiri și tensiuni afective. Nu este doar o evocare a unei femei celebre prin bărbații pe care i-a iubit. Este un act de recuperare a unei identități feminine complexe, prinsă între propriile aspirații și lumea elitelor, a marilor creatori ai timpului său. Alma este femeia care inspiră, provoacă, seduce, negociază, iubește și suferă, dar care nu acceptă să dispară în umbra celor pe care îi întâlnește.

Un spectacol bun, susținut de o trupă de actori excelentă, în care distribuția funcționează ca un ansamblu bine articulat. Petya Angelova construiește o Alma puternică, seducătoare, contradictorie, cu acea energie interioară necesară unui personaj care domină nu numai scena, ci și imaginarul celor din jur. Este o prezență scenică ce sugerează atât vulnerabilitatea femeii, cât și forța personalității care a traversat o lume de genii fără să accepte să fie redusă la statutul de muză.

Max, interpretat de Nikolay Kenarov, Teresa, în interpretarea Veselinei Mihalkova, și Adela, căreia Daniela Viktorova îi dă consistență, completează universul relațional al protagonistei. Plamen Dimitrov, în rolul lui Zemlinsky, Stoyan Radev, în Gustav Mahler, Henri Eskelinen, în Oskar Kokoschka, Nedyalko Stefanov, în Walter Gropius, și Valentin Mitev, în Franz Werfel, conturează galeria masculină a acestei existențe tumultuoase. Fiecare personaj aduce o altă perspectivă asupra Almei, o altă formă de iubire, de dependență, de fascinație sau de confruntare.

Unul dintre punctele forte ale montării este dimensiunea sa coregrafică, intensă, viscerală, carnală. Coregrafia semnată de Olga Pango, conferă spectacolului o expresivitate aparte. Mișcarea devine limbaj dramatic, prelungire a emoției și modalitate de a exprima ceea ce cuvintele nu reușesc întotdeauna să transmită. Corpul, gestul, ritmul și relația dintre interpreți construiesc o dinamică scenică ce amplifică tensiunile și transformă povestea într-o experiență teatrală cu adevărat vie.

Reușita spectacolului se datorează și contribuțiilor artistice care susțin și îmbogățesc construcția regizorală. Decorurile semnate de Valentin Svetozarev creează cadrul vizual necesar unei povești care traversează timpuri și spațiile. Costumele lui Rade Vasiliev contribuie la definirea atmosferei și a identităților scenice. Muzica lui Goran Trajkovski adaugă profunzime emoțională, în timp ce video designul realizat de Sergey Syetozarev completează universul vizual al montării. Avem astfel parte de un demers scenic coerent, în care teatrul, muzica, dansul și imaginea se susțin reciproc.

Ceea ce rămâne, dincolo de povestea unei femei care a trăit intens și a iubit fără măsură, ridică întrebări asupra identității sale. Cât din Alma Mahler aparține istoriei culturale și cât aparține legendei? Cât a fost femeia care a inspirat opere și destine și cât a fost artista care a încercat să-și găsească propriul drum? Cât de mult ne mai poate vorbi astăzi o asemenea personalitate despre libertatea feminină, despre creație, despre dreptul de a-ți construi viața după propriile reguli?

Actualitatea personajului Alma Mahler frapează în continuare. Într-o epocă în care femeile își revendică tot mai apăsat locul în istoria culturii, povestea Almei invită să privim dincolo de etichetele comode, dincolo de căsătorii și aventuri, dincolo de statutul de muză. Să descoperim femeia care a aparținut unei lumi de excepție, care a dorit să fie ea însăși excepția.

Alma Mahler a deschis Interferențele într-o notă de energie, rafinament și diversitate artistică. O întâlnire scenică reușită cu un personaj fascinant, o distribuție valoroasă, o echipă de creație care a știut să construiască un spectacol de teatru complex, expresiv și captivant. Un început bun de festivl aflat la ediția aniversară 10. Alma Mahler, cu întreaga sa poveste de viață, rămâne un personaj pe măsura teatrului, nume imposibil de ignorat, de epuizat, capabil să provoace noi interpretări.

Demostene Șofron