A gândi albastru. Fotografia ca teritoriu al memoriei și al devenirii – Mira Marincaș expune la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca

Există culori care descriu lumea și culori care ne invită să o regândim. Albastrul face parte, fără îndoială, din cea de-a doua categorie. Între profunzimea cerului și vastitatea apelor, între melancolie și speranță, această culoare devine, în expoziția „Gândind albastru / Thinking in Blue”, semnată de artista Mira Marincaș, mai mult decât o opțiune cromatică: este o stare de spirit și un instrument al reflecției. Găzduită de Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, expoziția propune o întâlnire cu un univers fotografic în care experimentul tehnic se conjugă cu interogația conceptuală, iar imaginea devine spațiu al sensibilității și introspecției.

Absolventă, în 2007, a Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca, secția Fotografie-Video-Procesare Computerizată a Imaginii, Mira Marincaș este în prezent conferențiar universitar la Universitatea Sapientia din Cluj-Napoca. Parcursul său artistic reflectă preocuparea constantă pentru investigarea limbajului fotografic și pentru identificarea unor formule de expresie care depășesc convențiile imaginii tradiționale.

Fotografia, între experiment și memorie

În universul artistei, fotografia nu se reduce la simpla înregistrare a realului. Ea devine un proces de recuperare, transformare și recompunere a acestuia. Imaginea păstrează urmele timpului, accidentele materiei și intervențiile luminii. De aici și interesul pentru tehnici fotografice alternative, precum cianotipia, chemografia și lumen printul, procedee care redeschid dialogul dintre fotografie și materialitatea sa originară.

Cianotipia, recunoscută prin nuanțele sale de albastru intens, pune în relație lumina, suprafața și reacția chimică. Chemografia explorează posibilitățile de intervenție asupra suportului fotosensibil, în timp ce lumen printul valorifică întâlnirea dintre lumină și materialele fotografice, lăsând loc hazardului și transformărilor imprevizibile. Procesul de creație devine astfel parte a discursului artistic, iar imperfecțiunea nu mai este o deficiență, ci o calitate expresivă. Fotografia își recuperează caracterul experimental și dimensiunea tactilă.

Albastrul ca formă de contemplare

Titlul expoziției merită o lectură atentă. A gândi albastru înseamnă a adopta o disponibilitate contemplativă, a încetini privirea într-o epocă dominată de excesul imaginilor și de consumul lor rapid. Într-un univers tot mai virtualizat, Mira Marincaș readuce în atenție timpul necesar apariției imaginii, fragilitatea suportului și frumusețea proceselor care nu pot fi controlate în totalitate.

Această dimensiune reflexivă se regăsește și în interesul artistei pentru fotografia alb-negru. Eliminarea culorii concentrează expresivitatea imaginii, iar lumina, umbra, contrastul și textura devin elemente esențiale ale compoziției. Se poate recunoaște aici o apropiere de filosofia japoneză wabi-sabi, care valorizează imperfecțiunea, efemeritatea și frumusețea discretă a lucrurilor supuse trecerii timpului. Nu este vorba despre idealizarea degradării, ci despre acceptarea ei ca parte a existenței.

Geografii ale memoriei și ale timpului

O altă direcție a cercetării vizuale este reprezentată de „Seria Q”, construită în jurul unor structuri de beton și al vestigiilor arhitecturale ale epocii comuniste. Aceste forme austere sunt recuperate prin fotografie și transformate în repere ale unei geografii afective. Eroziunea, coroziunea și stagnarea devin semne ale timpului sedimentat în materie, iar raportul dintre construcție și peisaj trimite la teme precum memoria colectivă, izolarea, identitatea și aspirația spre libertate.

Demersul Mirei Marincaș se înscrie într-o practică artistică deschisă experimentului și dialogului dintre discipline. Fotografia analogică și mediul digital nu sunt teritorii antagonice, ci posibilități complementare de construire a imaginii. Vechiul și noul, documentul și interpretarea, realitatea și memoria se întâlnesc într-un limbaj vizual personal.

„Gândind albastru” este, în cele din urmă, o expoziție despre felul în care privim și despre ceea ce rămâne în urma privirii. Despre capacitatea artei de a recupera timpul, de a transforma materia în memorie și de a descoperi, în imperfecțiunea lumii, resurse pentru o nouă sensibilitate. Dincolo de diversitatea procedeelor fotografice, lucrările Mirei Marincaș propun o experiență a contemplării. Albastrul nu oferă o concluzie, ci deschide un spațiu al întrebărilor. Iar disponibilitatea de a privi din nou, dincolo de aparențe, reprezintă poate miza cea mai importantă a expoziției.

Expoziția poate fi vizitată la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca în perioada 28 octombrie – 8 noiembrie 2026, de miercuri până duminică, între orele 10:00 și 17:00.

Silvia Suciu

Credite fotografice: Muzeul de Artă Cluj