Fizicienii au identificat o particulă ce ar putea proveni dintr-o a 5-a dimensiune

Detectorul european de neutrini „Cubic Kilometer Neutrino Telescope” (KM3NeT) a reuşit să detecteze un muon cu o energie de 35 de ori mai mare decât oricare altă particulă detectată anterior, fapt care i-a făcut pe fizicieni să avanseze ipoteza că această particulă ar proveni dintr-o a 5-a dimensiune, transmite Yahoo.News care citează un studiu publicat în revista Physical Review D.

Nivelul extrem de ridicat de energie al particulei reprezintă doar începutul caracterului său neobişnuit. Spre deosebire de majoritatea detecţiilor de neutrini, această particulă – denumită KM3-230213A – nu a fost însoţită de fotoni, iar alte observatoare nu au înregistrat nimic neobişnuit în timpul evenimentului. Aceste trei aspecte i-au pus în dificultate pe oamenii de ştiinţă, care încearcă de mai bine de un an să descifreze acest mister subatomic bizar, sarcină deloc uşoară având în vedere natura specifică a neutrinilor.

„Neutrinii sunt cel mai apropiat lucru de ‘nimic’ pe care ni-l putem imagina”, declara în 2025 Paschal Coyle, purtător de cuvânt al KM3NeT şi cercetător în cadrul Centrului Naţional Francez pentru Cercetare Ştiinţifică (CNRS), „dar ei sunt esenţiali pentru a înţelege pe deplin modul în care funcţionează Universul”.

Şi, totodată, modul în care funcţionează a cincea dimensiune – cel puţin aşa susţine studiul recent publicat în revista Physical Review D. Acesta adoptă o abordare revoluționară, îndreptând atenţia către găurile negre primordiale (GNP) – o rămăşiţă teoretică a Universului timpuriu și sugerând că particula ar proveni dintr-o gaură neagră primordială aflată în proces de explozie. Dacă totul pare desprins din domeniul fantasticului, este pentru că, într-adevăr, aşa şi este.

Și totuși, deocamdată, ipoteza conform căreia KM3-230213A ar fi rezultatul unei găuri negre primordiale – cu atât mai mult una situată în a cincea dimensiune – pare destul de puţin probabilă, existând, cel mai probabil, alte explicaţii care necesită mai puţine speculaţii teoretice. Totuşi, la mai bine de trei ani de la prima sa detectare, oamenii de ştiinţă încă nu ştiu cum să interpreteze această descoperire.