Tradiția în era ecranelor: Cum redefinește managerul Cătălin-Ioan Nistor viitorul artei la Cluj

Într-o epocă dominată de ecrane și rețele sociale, Școala Populară de Arte „Tudor Jarda” din Cluj-Napoca reușește o performanță rară: un număr-record de 946 de cursanți activi, de la copii de 5 ani până la seniori de 67 de ani. Într-un interviu deschis, managerul Cătălin-Ioan Nistor dezvăluie secretele din spatele acestei explozii de popularitate, provocările administrative generate de austeritate, dar și mândria de a gestiona o instituție de elită unde mari artiști ai României, precum actorul Pavel Bartoș sau solistul de muzică populară Aurel Tămaș, au făcut primii pași spre carieră. Aflați cum muzica tradițională este respectată la Cluj și cum emoția cursanților se transformă în aplauze la scenă deschisă, în fiecare joi, în ciuda limitărilor financiare din ultimul an.

Arta alternativă la tehnologie: O paletă extinsă de cursuri cu număr record de cursanți

Reporter: Care este misiunea principală a Școlii Populare de Artă „Tudor Jarda” Cluj-Napoca mai ales în peisajul actual digital, mulți tineri fiind acaparați de online?

Managerul Călin Ioan Nistor: Anul acesta, avem 38 de cursuri pe care le desfășurăm și am ajuns la un număr record de peste 946 de cursanți aici în instituție. Ceea ce ne bucură și ne dăm seama că părinții sau aparținătorii au un aport în a face ceva prin care copiii, tineri să nu stea pe telefon, pe tablete sau pe laptopuri, ci să-și dezvoltă anumite abilități. Anul trecut am avut peste 750 de cursanți tot aici, în instituție, restul în secțiile externe. Anul acesta avem 946 de cursanți, fără secțiile externe, adică un număr foarte mare de cursanți.

Rep: Dacă numărul cursurilor este mare, înseamnă că ele cuprind și o paletă largă. Puteți să amintiți dintre ele? De exemplu, care sunt cele mai vechi cursuri?

C. I. N.: Cel mai vechi curs este cel de canto – muzică populară. În timp s-au dezvoltat foarte multe secții care în trecut nu erau sau erau foarte puține, ajungând în prezent la o diversitate a cursurilor. Adică aveam o clasă de canto – muzică populară, astăzi avem șase sau șapte clase. Aveam o clasă de muzică, de pian, astăzi avem patru sau cinci. Deci am dezvoltat foarte mult.

Mai putem aminti programul de spectacole și concerte, programul de arte vizuale, programul „Despre noi” unde, tot așa, am ridicat ștacheta, dezvoltându-ne continuu. La canto – muzică populară, de la un profesor am ajuns la 7-8; la canto – muzică ușoară, de la un profesor la 4-5; canto – muzică clasică, de la jumătate de normă la două norme.

Anii trecuți, la vioară aveam jumătate de normă în prezent avem două norme. Din păcate, la violoncel sau violă nu am avut nici cursanți doritori, nici profesori inițiatori. Mai organizăm cursuri de acordeon, chitară clasică, chitară electrică și bas, orgă electronică, de instrumente de suflat, unde la fel, am dezvoltat și am externalizat. Susținem cursuri de pictură, grafică, artă fotografică, ceramică, design vestimentar, decorațiuni, ansamblu instrumental, instrumente de percuție, țesut-cusut, joc popular. La capitolul joc popular, iarăși, stăm foarte bine pentru că avem un profesor care atrage și adună cursanți. Există cursuri de actorie, retorică, corepetiție, muzică ușoară. Sunt foarte multe activități.

Excelență în predare

Rep: Dintre aceste cursuri, care sunt cele mai căutate?

C. I. N.: Din moment ce această instituție se numește Școala Populară de Arte vă dați seama că cele mai solicitate sunt cursurile de arte populare: canto – muzică populară, joc popular, țesut-cusut. În comparație cu aceste cursuri, cele dedicate muzicii clasice sunt mai puține.

Rep: Care sunt printre cele mai noi cursuri?

C. I. N.: Anul aceste am introdus cursul de excelență. De ce? Cursul de excelență este definitoriu pentru instituție pentru că avem cursanți tineri care au terminat Școala Populară de Arte și dorim să-i ținem în continuare în activitate, adică să frecventeze școala. Profesorii ne sunt alături și atunci am numit cursul de „excelență” ca să-i putem utiliza în spectacole, în festivaluri, în concursuri, adică să promoveze mai departe activitatea instituției.

Excelența în predare și rețeta echilibrului între tradiție și modernitate

Rep: Cât de pregătiți sunt profesorii care predau la cursurile amintite?

C. I. N.: Toți profesorii au absolvit Academia de Muzică „Gheorghe Dima” Cluj-Napoca, adică au studii de specialitate, fiecare în domeniul său. Ioan Dordoi a terminat specializarea de canto – muzică tradițională alături de profesorul Ioan Bocșa, de asemenea, Mihaela Grec Szenasi și Găbudean Bogdan. În sfera muzicii ușoare predau profesorii Marina Marina, Sara Maria Mihali, Dana Liliana Ciucă, care au terminat canto – muzică ușoară. La Școala Populară de Arte toți cei care vin să învețe au de la cine învăța.

Rețeta echilibrului între tradiție și modernitate

Rep: Cum reușiți să mențineți echilibrul între păstrarea tradițiilor (muzică populară – canto, joc popular) și modernitate (precum cursurile de artă fotografică, muzică ușoară)?

C. I. N.: Păstrarea tradițiilor este firească pentru că suntem o țară cu o tradiție străbună. În ceea ce privește interesele tinerilor, trebuie să fim în același trend, dar să le arătăm alături de tradiție și modernism. În muzica clasică se numește cult modern. La Școala Populară de Arte „Tudor Jarda” plecăm de la tradiție și, după aceea, pentru că nu avem limite de vârstă, ajungem și la modernism, în funcție și de abilitățile fiecărui cursant. Cursantul are posibilitatea de a-și descoperi și perfecționa talentul sau îndemânarea, abilitățile. Însă ne asumăm și faptul că nu toți cei din cei 946 de cursanți sunt dedicați artei.

Rep: Care este cel mai în vârstă cursant? Dar cel mai tânăr?

C. I. N.: Cel mai în vârstă cursant are 67 de ani și activează la cursul de joc popular de la Gherla. „Mă bucur că mi-ați dat această șansă”, mi-a spus, întâlnindu-mă cu el. Iar eu la rândul meu i-am răspuns că mă bucur că la vârsta lui a venit la școala de dans. Cel mai tânăr cursant are cinci ani și câteva luni și participă la cursurile destinate instrumentelor.

Rep: Multe instrumente tradiționale, precum taragotul sau acordeonul, riscă să fie uitate. Ce strategii folosiți pentru a atrage tinerii spre muzica tradițională?

C. I. N.: La cursurile dedicate instrumentelor avem cele pentru taragot, saxofon, acordeon, caval, instrumente tradiționale și autentice pe care noi le susținem. Sunt foarte mulți cursanți care vin să învețe aceste instrumente. Avem cursuri pentru percuție ritmică, vioară, instrumentele clasice, cursuri care ne reprezintă ca instituție. La noi cursanții pornesc de la zero ca apoi să dobândească abilități și să capete experiență. Astfel, sunt cursanți care merg mai departe, la liceele de muzică, la Academia de Muzică și apoi la filarmonici, operă și așa mai departe. Această instituție este despre cei care vor să-și descopere un talent, fiind foarte important să știm ce vrem să facem în viață. Dezvoltarea depinde de fiecare, cât dorește și ce capacitate are.

 Spectacole în vremuri de criză: Provocările bugetare și generozitatea scenei deschise

Rep: Știu că aveți și o legătură strânsă cu comunitatea, în sensul că organizați anumite expoziții, puneți în scenă spectacole. Cât de mult îi ajută pe cursanți acest lucru?

C. I. N.: Școala Populară de Arte „Tudor Jarda” beneficiază de o sală de spectacole unde organizăm în fiecare joi un eveniment: fie expoziție, fie spectacol de muzică ușoară, clasică sau populară. Totodată, închiriem această sală de spectacole pentru că aparține de Consiliul Județean Cluj și sunt niște bani bugetați pentru închirierea acestei săli. Astfel că promovăm și punem la dispoziție această sală de spectacole pe care ne bucurăm să o avem și care este în beneficiul clujenilor. Nu suntem cu regim închis, dimpotrivă, suntem cu regim deschis, așteptăm pe oricine dorește să vină să beneficieze de utilizarea ei.

Rep: Care sunt festivalurile de suflet ale instituției?

C. I. N.: Organizăm foarte multe festivaluri. Singurul impediment este că, în funcție de situația de la nivel național, sunt finanțate sau nu. Sunt unele festivaluri pentru care sunt alocați bani și pe care le desfășurăm. Din păcate, în această perioadă, avem trei mari evenimente pentru care nu ne-au fost alocați bani cum ar fi Spectacolul de muzică clasică și romanțe și Concursul de coregrafie „Jocul din străbuni”. În această vară nu am fost în turneu pentru că nu ni s-au alocat bani și atunci, neavând fondurile necesare, a trebuit să renunțăm la ele. Au fost și evenimente care s-au ținut, de exemplu Concursul de muzică ușoară „Night Dreams”, „Lăsați-mă să cânt”, Festivalul Artelor, „Focus Voice”. Dar, așa cum am mai spus, din păcate, au fost și festivaluri care nu au fost finanțate și a trebuit să renunțăm la ele. Avem infrastructura, avem oamenii, avem cursanții, dar dacă nu am avut fondurile necesare, a trebuit să renunțăm la ele.

Rep: Anul acesta austeritatea v-a afectat mai mult.

C. I. N.: Exact.

Pepiniera de talente a Clujului: De la primele acorduri la marile scene ale țării

Rep: La spectacolele tematice cum colaborează clasele de canto, instrumente și coregrafie pentru a pune în scenă astfel de producții?

C. I. N.: Dispunem de infrastructură și un număr mare de cursanți care ne ajută. La canto – muzică populară sunt opt clase, la muzică ușoară sunt patru clase. Ce înseamnă patru clase? Fiecare clasă de canto – muzică ușoară, canto – muzică populară sau instrumente are 24 de cursanți. Câte clase avem, înmulțit cu 24. La canto – muzică populară, unde dominăm, sunt 8 clase a câte 24 de cursanți, în total 129 cursanți.

Pe parcursul anilor, cursurile dedicate muzicii clasice au crescut. Ca și manager am început cu o jumătate de normă pentru cei care învață canto – muzică clasică, iar astăzi avem peste o normă și jumătate de catedră. Astfel, avem cinci elevi admiși la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” Cluj-Napoca, ceea ce este foarte important pentru noi, pentru că au devenit studenți. Rolul Școlii Populare de Arte „Tudor Jarda” este de a forma tinerii și de a-i ajuta pe cei care își doresc să meargă mai departe. Venind aici își descoperă talentul, exersează, apoi merg și se perfecționează într-o instituție mult mai mare. De la Școala Populară de Arte pot accede la liceul de muzică, la Academia de Muzică și în final la instituțiile artistice de prestigiu: operă, filarmonică, teatru.

Rep: Ce alte oportunități de afirmare au cursanții sau elevii după absolvirea cursurilor de bază?

C. I. N.: La Școala Populară de Arte „Tudor Jarda” cursanți vin să-și descopere talentul, să descopere ce vor să facă în viață, pentru că este foarte important să aibă și alte activități în afară de cursurile școlare. Avem parteneriate și cu cei de la DASG Cluj și lucrăm cu tineri cu tot felul de probleme. Prin activitățile de la noi își regăsesc identitatea, își descoperă talentul și devin conștienți de ce pot face în viitor. Mă bucur că această instituție îi ajută să-și dezvolte și valorifice abilitățile pentru a putea avea un parcurs în viață.

În urmă cu șase ani erau până în 300 de cursanți. Astăzi avem 946 de cursanți, cu același efectiv de personal, ba chiar, din păcate, cu mai puțin efectiv, pentru că avem tot o singură secretară, o singură contabilă, un administrator, un tehnician și tot o femeie de serviciu. Este foarte greu din punct de vedere administrativ să coordonezi un număr mare de cursanți. Dar ne bucurăm că avem atâția tineri care vor să facă ceva în această viață. Ne bucurăm că sunt atâția copii care îmbrățișează și vor să exploreze domeniul artistic. De aici pleacă totul. Este important ca atunci când un copil, un tânăr are inițiativă și dorește să învețe, să aibă un loc unde un profesionist îi explică, îl îndrumă pentru a crește și a ajunge să studieze la liceu sau chiar la academie.

Rep: Ați amintit de tineri care s-au pregătit temeinic și au ajuns studenți la Academia de Muzică. Sunt artiști care s-au format aici și au devenit cunoscuți?

C. I. N.: Mulți dintre cei pe care îi vedeți la televizor au trecut pragul acestei instituții. Actorul Pavel Bartoș a fost cursantul Școlii Populare de Arte „Tudor Jarda” din Cluj-Napoca. L-am găsit în arhivă. Este unul dintre ei. Au mai absolvit Școala Populară de Arte „Tudor Jarda” din Cluj-Napoca artiștii de muzică populară Traian Ilea, Aurel Tămaș, nume folclorice importante.

„Dacă nu punem artiștii pe scenă, nu valorificăm nimic”

Rep: Cum colaborează Școala Populară de Arte „Tudor Jarda” cu secțiile externe din județ pentru a promova cultura în mediul rural?

C. I. N.: Prin intermediul secțiilor externe din județ (Bonțida, Gilău, Florești, Baciu Popești, Mihai Viteazu, Câmpia), desfășurăm cursuri gratuite de joc popular, cu o condiție ca cel care se înscrie la curs să aibă domiciliul în zona în care se organizează cursul. Încheiem parteneriate cu primăriile, care asigură remunerarea instructorului de joc popular, iar noi ca instituție îi formăm pe cursanți, îi examinăm, iar la finalul celor doi ani de curs le înmânăm diplome. La Dej, am mai organizat un curs de țesut-cusut. Femeile care au participat au fost foarte mulțumite de profesor și de tehnica predată. Din păcate, nu am mai avut solicitări în acest sens, iar cursul a fost închis. Școala are Ansamblul de dansuri „Vatră de dor”, dar și ansamblurile de dansuri din comunele Bonțida, Gilău, Florești, Baciu Popești, Mihai Viteazu și Câmpia. În funcție de disponibilitate acestea participă la diversele evenimente organizate în județ.

Rep: Ce mesaj ați dori să transmiteți la finalul interviului?

C. I. N.: În primul rând, mulțumesc Consiliului Județean Cluj pentru susținerea oferită în tot ceea ce facem, pentru sala de spectacole pusă la dispoziție. Totodată, mă mândresc că avem atâția cursanți care ne calcă pragul și care doresc să-și perfecționeze talentul. Mă bucur că avem activități multiple. Chiar dacă festivalurile mari nu le-am mai putut susține, în fiecare joi, continuăm să organizăm un spectacol artistic, un eveniment dedicat școlii. Convingerea mea este că dacă nu punem artiștii pe scenă înseamnă că nu valorificăm nimic. Să cânți între patru pereți, poți cânta oriunde. Elevii trebuie aduși pe scenă, să fie văzuți de public, de aparținători. Așa se nasc emoțiile. Pentru evoluție primesc sau nu aplauze ceea ce înseamnă că pe scenă trebuie să demonstreze talentul pe care-l au. În acest fel sala de spectacole este utilizată, iar tinerii sunt puși în valoare evoluând pe senă.

interviu realizat de Tia SÎRCA