Inegalabilul Brâncuși: Îndemn la neuitare pentru geniul de la Hobița

Într-o evocare personală și documentată, Gheorghe Petrescu readuce în atenție destinul dramatic al marelui sculptor Constantin Brâncuși, de la casa natală din Hobița și ansamblul monumental de la Târgu-Jiu, până la refuzul absurd al Academiei Române din 1951 de a-i accepta operele. Textul punctează decizia artistului de a-și lăsa moștenirea statului francez, lansând totodată un îndemn către autoritățile române de a-i cinsti memoria prin organizarea unor expoziții de anvergură dedicate celui care a redefinit sculptura modernă universală

Într-un articol pe care l-am publicat anterior¹, făceam apel „SĂ NU-L UITĂM PE BRÂNCUȘI”, trecând în revistă date despre viața și opera „nemuritorului” român.

Materialele apărute pe parcurs, mai ales în ziarul „Făclia” m-au îndemnat să inserez câteva gânduri.

Pe când eram un tânăr gorjan, am avut prilejul să vizitez satul HOBIȚA, locul de naștere al lui Brâncuși. Din informațiile primite arunci, am reținut că actuala casă muzeu nu este casa sculptorului, aceasta fiind lăsată de izbeliște, care a fost, în final, demolată, iar cea existentă a aparținut unui concetățean. Este vorba de o casă din lemn, asemănătoare cu a lui Brâncuși, acoperită cu șindrilă, având târnaț.

Trecând anii, am ajuns și la Paris, unde am vizitat actualul Atelier a lui Brâncuși, situat lângă Muzeul Pompidou. La data de 14 aprilie 1995, acest Muzeu a organizat o expoziție BRÂNCUȘI, care cuprindea 103 sculpturi, 38 de desene și 58 de fotografii originale.

Față de această situație, mă întreb când autoritățile române vor organiza o expoziție cu operele lui Brâncuși, prilej cu care să se prezinte cel puțin referiri și la operele sale de pe alte meleaguri².

Mai trebuie reținut că la finele vieții, Brâncuși a făcut o ofertă ROMÂNIEI pentru a transfera și expune definitiv în țara sa natală, operele ce le poseda, dar a fost refuzat. Astfel, la data de 7 martie 1951, într-o ședință a Academiei Române, condusă de Mihail Sadoveanu, George Călinescu declara în esență că „ Brâncuși nu poate fi considerat creator în sculptură” iar Alexandru Graur a susținut că „este împotriva acceptării în Muzeul de Artă a R. P. R. operelor sculptorului Brâncuși , în jurul căruia grupează antidemocrații în artă”.

În atare situație, Brâncuși a solicitat cetățenia franceză pe care a obținut-o în 1 august 1952, iar la 12 aprilie 1956 a lăsat moștenire Franței operele sale, care acum se află în Atelierul său de lângă Muzeul Pompidou.

Brâncuși a decedat în data de 16 martie 1957, fiind înmormântat în cimitirul Montparnasse din Paris.

Operele brâncușiene se găsesc în muzeele din America, Anglia, Germania, Elveția și Australia, nemaivorbind de exponatele ce se află în muzeele din Craiova, București, Târgu-Jiu.

După cum se știe, la Târgu-Jiu sunt realizate Masa Tăcerii cu scaunele aferente, Poarta Sărutului și Coloana fără Sfârșit, ansamblu despre care se afirmă că ar avea și o semnificație mistică, prin mesajele aduse de râul Jiu și trecând de-a-lungul traseului până la Coloana Infinitului, pentru a fi transmise în ceruri, spre omagiu Eroilor gorjeni, ca nemuritori ai Neamului.

Întregul ansamblu a fost realizat pe cheltuiala lui Brâncuși, la solicitarea „Ligii Naționale a Femeilor” din județul Gorj, în anul 1935 și a fost finalizat în anul 1938.

Av. Gheorghe Petrescu