Limba română

Limba este cel mai puternic liant al unei comunității umane (familie trib, țară, imperiu ) oamenii sub orice formă de organizare colectivă adoptată conviețuesc o folosesc pentru a putea învinge greutățile mediului în care trăiesc ( climă, hrană, apărare și asigurarea progresului social.)

Limba română s-a format în arealul Carpato Danubiano Pontic având o vechime de peste 8.000 de ani fiind vorbită de omul european, pe teritoriul în care se găsește România de astăzi pe care mulți cercetători străini îl numesc ”Vatra Vechii Europe”.

Prin urmare, este logic ca în limba română să găsim multe cuvinte cu origini străvechi care stau și azi la baza tuturor limbilor latine. Acest lucru îl spune și lingvista spaniolă Carme Huertas în cartea ”Nu venim din latină,” publicată și în limba română la Editura Geto-Dacii.

Limba română este cea mai importantă creație spirituală a poporului român ea se află printre primele 20 de limbi din cele 6.000 -7000 de limbi vorbite pe planetă și a avut puterea de a rămâne ea însuși în ciuda multiplelor influențe ce le-a avut, Dicționarul limbii Române are peste 200.000 de cuvinte comentate și definite după reguli stiințifice

Pe cuprinsul de pământ în care locuiesc astăzi românii, trăia odinioară un neam de oameni numiţi (de alţii nu de noi rumânii) hiperboreeni, pelasgi, traci, scyţi (scuți), geți

Limba acestora nu a pierit, pentru că ei n-au avut o altă limbă proprie, care să fie înlocuită prin limba romanilor şi n-au avut o astfel de limbă pentru simplul motiv că geții vorbeau latineşte.

Limba geților a devenit în Italia întâi limba romanilor, care era o formă literară a limbii Daciei, iar mai tîrziu limba italiană; aceeaşi limbă a geților, dusă în Franţa a ajuns întâi limba galilor, iar cu timpul limba franceză; în Spania ea a devenit întâi limba ibericilor, iar cu timpul limba spaniolă, iar la noi a devenit cu vremea, limba noastră rumânească.

Herodot spune că, deşi arătaţi sub nume diverse, geții erau toţi de acelaşi neam aici s-a întemeiat cu timpul Împărăţia Geților, iar cînd au devenit prea numeroşi au început să emigreze în toate părțile Europei, și în Asia.

În Italia au ajuns în contact cu civilizaţiile vechi apoi în alte părți cu cea egipteană, cu cea feniciană, cretană şi elenă, şi cu vremea au întemeiat Imperiul Roman.

Fraţii lor, rămaşi la Răsărit, au continuat să ducă viaţă simplă sedentară de păstori şi agricultori.

Despre moravurile lor vorbesc primii istorici eleni în termeni foarte elogioşi erau oameni viteji, monoteişti credeau în nemurirea sufletului, credeau în existenţa unui cârmuitor al lumii, care supraveghează purtarea oamenilor în viață şi care după moarte.

Marele istoric Nicolae Iorga spunea: ”Nu mai credem în romanizările minunate prin legionari de 60 de ani, căsătoriţi cu femei barbare, care, cu tenacitatea conservativă a femeilor, mai curînd i-ar fi putut deznaţionaliza ele pe ocupanţi.”

Limba română așa o limbă unică pentru că o admiră de la înălțimea propriilor studii chiar lingviștii și istoricii străini, cărora nu le putem reproșa subiectivitatea.

Sunt cel puțin șapte motive care așează limba de baștină a lui Eminescu și Brâncuși pe podiumul „pietrelor” rare ale omenirii.

1. Româna e singura limbă romanică care a supraviețuit în părțile acestea ale Europei. Rămâne un mister cum de s-a întâmplat așa, în condițiile în care pe-aici au trecut valuri peste valuri de barbari, cu ale lor limbi slavice (din estul Eurasiei) sau uralice (din nordul Eurasiei).

popoare cuceritoare cu graiuri „bolovănoase”, puternice, care-au îngenuncheat limba latină pe oriunde au trecut.

2. Româna este veche de 1700 de ani, e veche în acel fel în care, de-am călători în timp în Țara Românească acum 600 de ani, nu ne-ar fi deosebit de greu să înțelegem ce le spunea unul ca Mircea cel Bătrân ostașilor săi. Foarte puține limbi din lume și-au păstrat „trunchiul” întreg.

3. Dintre limbile latine, doar româna are articolul hotărât „enclitic”, adică atașat la sfârșitul substantivului. Spunem „fata”, „băiatul”, „tabloul”, și nu „la fille”, „le garçon”, „le tableau”, cum ar fi în franceză. Acest lucru ne conferă o melodicitate intrinsecă-n grai, plus o concizie în exprimare. Practic, ne e de-ajuns un singur cuvânt ca să ne facem înțeleși atunci când ne referim la un obiect sau la o ființă anume. Majoritatea popoarelor au nevoie de două cuvinte pentru asta.

4. „Se scrie cum se aude.” Se scrie cum se aude, Nu avem nevoie de manualul de fonetică la capul patului pentru ca organul din cavitatea bucală să se miște într-un fel când rostim „ceapă”, și în alt fel când rostim „ea”. chiar dacă grupul de vocale e același

5. Limba română e intrată în patrimoniul UNESCO, Româna a intrat în patrimoniul imaterial al lumii prin două cuvinte. e vorba de „dor” și „doină”, două cuvinte intraductibile, concluzionează UNESCO. „Dor” și „doină” se comportă mai degrabă ca niște diamante roz decât ca niște alăturări de sunete – exprimă emoții într-atât de specifice culturii noastre încât traducerea lor în alte „limbi” ar fi o contrafacere.

6. Nicio altă limbă nu folosește atâtea zicători și expresii. Româna e printre puținele limbi în care „câinii latră și ursul merge”. E limba cu cele mai absurde imagini proverbiale, dar și limba în care proverbele, deși tot un fel de metafore, sunt considerate limbaj accesibil, limbaj „pe înțelesul tuturor”. Proverbele astea, spun specialiștii, exprimă cea mai intimă preocupare a poporului român – sensul să fie bogat, dar fraza scurtă. Să spui mult în foarte puține cuvinte (la asta se referea și Alecsandri în celebra „românul s-a născut poet”). Cu titlu de curiozitate, cele mai numeroase zicători autohtone au ca subiect înțelepciunea – aproximativ 25% din totalul frazelor-proverb.

7. La cât de veche e pe teritoriul european, româna ar trebui să aibă dialecte – adică limba locuitorilor din Banat, de pildă, să fie mult-diferită de cea a locuitorilor din Maramureș (vezi triada spaniolă-bască-catalană din Spania). Și totuși, nu-i cazul limbii române, în „curtea” căreia există graiuri și regionalisme, însă nu dialecte. Filologi de prestigiu susțin că, din punctul acesta de vedere, româna e un fenomen fără precedent în lume…

Iată de ce limba română este un element de noblețe a poporului și folosirea ei nealterată este o datorie de onoare pentru fiecare român

La 31 August 2011 un număr de 166 parlamentari au depus la Senat un proiect de lege privind sărbătorirea limbii române, această inițiativă parlamentară a devenit lege prin promulgarea ei la 16 februarie 2013 sub numele de LEGEA 53 /2013. De atunci în fiecare an la data de 31 august se serbează Ziua limbii Române fiind decretată ca sărbătoare națională.

14.06.2026 Uniunea Vatra Românească

Președinte

Ing. Ioan Traian Balota