Astronomii analizează în detaliu o exoplanetă care a supravieţuit morţii stelei sale

Peste aproximativ 5 miliarde de ani, Soarele nostru va intra în faza finală a existenţei sale, mărindu-şi dimensiunile şi înghiţind planetele cele mai apropiate de el – printre care s-ar putea număra şi Pământul – înainte de a-şi expulza straturile exterioare şi de a forma o rămăşiţă stelară denumită pitică albă. Planetele exterioare, însă, ar putea să-şi continue existenţa chiar şi după un astfel de eveniment catastrofal, informează Reuters.

Cercetătorii au realizat recent o serie de observaţii detaliate asupra unei exoplanete – termenul folosit pentru planetele din afara Sistemului Solar – asemănătoare cu Jupiter, care a continuat să existe timp de miliarde de ani după moartea stelei sale, similară cu Soarele. Aceasta se află la 81 de ani-lumină de Pământ, în constelaţia Draco (Dragonul).

Planeta WD 1856 b ilustrează modul în care unele planete pot supravieţui morţii stelei-gazdă, aşa cum s-ar putea întâmpla şi cu unele planete din sistemul nostru solar după moartea Soarelui.

Atunci când Soarele va intra în faza de gigantă roşie, îşi va mări dimensiunile cu până la aproximativ 200 de ori faţă de cele actuale şi va înghiţi, cu siguranţă, planetele cele mai apropiate de el: Mercur şi Venus.

„Nu putem să prezicem orbita viitoare a Pământului cu o precizie suficientă pentru a şti dacă Terra se va afla în interiorul sau în afara ‘zonei de pericol’ atunci când Soarele va ajunge la sfârşitul vieţii sale”, au detaliat cercetătorii. „Din fericire, aceasta este o problemă pentru care mai avem la dispoziţie câteva miliarde de ani ca să o rezolvăm”.