Viziunea lui Simion Bărnuțiu, readusă în actualitate la Cluj. Vasile Pușcaș: „Politica adevărată se face pe rațiune, cultură și educație, nu pe impulsuri”

«Mă bucur tare mult că se vorbește despre Simion Bărnuțiu (1808-1864) și mai ales mă bucur că o carte de excepție cum este „Viața și ideile lui Simion Bărnuțiu” de Gheorghe Bogdan-Duică – după părerea mea una dintre cele mai bune despre Bărnuțiu -, este readusă în actualitate. Pornind de la această carte am croit o conferință despre viziunea lui Simion Bărnuțiu pentru că se potrivește foarte bine cu ceea ce avem nevoie astăzi: de o strategie și cum se face politică adevărată, nu emoțional, nu pe impulsuri, ci pe rațiune, pe cultură, pe educație. Din punctul acesta de vedere am considerat că este bine să discutăm despre Simion Bărnuțiu. Sunt 218 ani de la nașterea sa», a evidențiat, pentru cotidianul „Făclia”, profesorul Vasile Pușcaș, diplomat și om politic. 

Profesorul Universitar Doctor Vasile Pușcaș, membru corespondent al Academiei Române, a susținut joi, 9 iulie, conferința intitulată „Viziunea lui Simion Bărnuțiu: un program pentru națiunea română”, la Biblioteca Academiei Române din Cluj-Napoca. Reputatul universitar clujean a făcut o amplă expunere în fața publicului numeros – istorici, juriști, medici, scriitori, jurnaliști -, public dornic să-și întregească informațiile despre ideologul Revoluției din 1848 din Transilvania, renumit pentru intervenția sa istorică în Catedrala din Blaj, la 2/14 mai 1848, și pentru respingerea vehementă a anexării Transilvaniei la Ungaria.

În cea de-a doua parte a manifestării, a fost lansat volumul „Viața și ideile lui Simion Bărnuțiu”’ de Gheorghe Bogdan-Duică, carte în cuprinsul căreia au fost incluse și „Discursul de la Blaj” (2/14 mai 1848) și „Programul Național de la Blaj” (3/15 mai 1848). Volumul propune și o relectură a eseului „Europeanul Bărnuțiu” de D.D. Roșca (1895-1980), una dintre scrierile filosofului clujean care, în martie 1944, reafirma opțiunea pentru liberalismul democratic. Publicarea ediției omagiale 2026 a volumului, la împlinirea a 160 de ani de la nașterea lui Gheorghe Bogdan-Duică (1866 -1934), a fost îngrijită de profesorul Vasile Pușcaș care semnează și Cuvântul-înainte.

Prof. univ. dr. Ioan Bolovan, director al Institutului de Istorie „George Barițiu”, membru corespondent al Academiei Române, și economistul Adrian Crivii, fondator și director al companiei „Darian DRS SA” și președinte al Clubului Oamenilor de Afaceri din cadrul Fundației „Transilvania Leaders” au prezentat volumul reputatului profesor universitar Gheorghe Bogdan-Duică – istoric, estetician, om politic, unul dintre liderii transilvăneni ai Revoluţiei de la 1848, membru titular al Academiei Române.

Dublul eveniment a fost organizat de Filiala Cluj Napoca a Bibliotecii Academiei Române, Fundația „Transilvania Leaders” și Editura Școala Ardeleană Amfitrionul celor invitați să conferențieze a fost părintele profesor universitar dr. Ioan Chirilă, director al Bibliotecii clujene a Academiei Române și președinte al ASTRA Cluj.

Simion Bărnuțiu a redactat în 1848 proclamaţia către români, prin care îi îndemna să militeze pentru drepturile lor ca naţiune

Profesorul Universitar Doctor Vasile Pușcaș:

„Cartea lui Bogdan Duică mi-a plăcut din studenție, nu numai prin modul în care el a făcut documentarea dar și pentru stilul său, mult mai viu decât al istoricilor clasici. Revoluția de la 1848 din Transilvania a avut o triadă de excepție, lideri de excepție – Avram Iancu, Simion Bărnuțiu, Alexandru Papiu Ilarian -, care a pus o emblemă pe evoluția politică a Transilvaniei din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Bărnuțiu a gândit strategic, programatic. A atras atenția lui D.D. Roșca pentru faptul că susținuse lecții memorabile despre destinul unei națiuni din perspectiva obligatorie a contextului european și internațional. D.D. Roșca constata că la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial liderii României erau total debusolați în a proiecta evoluția țării. Simion Bărnuțiu i-a învățat pe contemporanii lui și ne învață pe noi că politica nu este o chestiune simplă, instinctuală, emoțională, dimpotrivă, trebuie dusă în grup pe baza unei stategii, a unei gândiri. Bărnuțiu a enunțat principii bazate pe o gândire strategică și în scris, și în discursuri, De obicei, lumea pornește de la portretul de idealist pe care i l-a făcut Maiorescu. Dar lucrurile mari, strategice, erau preeminente în gândirea lui Bărnuțiu. «Decât să citesc gazetele mai bine citesc volume de filosofie, psihologie sau economie». „Discursul de la Blaj” din Duminica Tomii (2/14 mai 1848) cât și „Programul Național de la Blaj” (3/15 mai 1848) sunt capodopere de construcție logică a unui discurs politic, dar și capodopere din punctul de vedere al gândirii strategice și gândirii politice. Discursul din Duminica Tomii este fascinant prin modul în care Bărnuțiu a găsit formulări și pe înțelesul intelectualilor și pe înțelesul țăranilor. Bărnuțiu avea un timbru vocal foarte plăcut, liniștitor, dar el avea și un fel de retorică care electriza prin faptul că spunea lumii ceea ce era important. Reușea, în doar câteva fraze, să clarifice mii de oameni de ce se află în fața lor. Avea darul de a face o retorică prin metafore, prin logică, prin asocieri istorice, prin date istorie concrete. Eu nu cred că Bărnuțiu a fost un idealist. Bogdan Duică face o analiză de o pagină, vorbind despre reformele instituționale, politice, sociale și economice preconizate de Bărnuțiu. Duică spune că Bărnuțiu argumentează din «durerea trăirii lui», a experienței lui bazate pe fapte concrete. Am spune azi că Bărnuțiu făcea o cercetare empirică a societății.În perioada 1829-1839, el a fost când profesor, când notar, când prefect, deci a îmbinat muncile teoretice, didactice cu cele practice, administrative. Ceea ce a înfăptuit Bărnuțiu prin gândire logică a fost absolut extraordinar pentru noi toți, nu doar pentru contemporanii săi. Într-una dintre lucrările sale vorbea de romanticii intelectuali din Transilvania și puncta că aceștia nu trebuie să fie catalogați așa precum se face în mod general cu romantismul, concepție difuză, neangajată. Nu! Romantismul acestor intelectuali însemna de fapt asumarea unui misionarism, a unui destin pentru împlinirea renașterii națiunii. Acest tip de misionarism al generației de la 1848 este una dintre comorile patrimoniului nostru național. Simion Bărnuțiu cunoștea bine cele mai noi curente ale epocii, nu doar filosofice, dar și doctrinare și ideologice. A trăit într-un mediu din Tansilvania în care doctrinele și ideologiile erau pregnant difuzate de către conlocuitorii maghiari. Existau trei curente propagate de aceștia: curentul moderat, evoluționist, al reformismului gradual, promovat de István Széchenyi (1791-1860); al doilea curent a fost cel al lui Alexander Farkas (n.r.:Sándor Bölöni Farkas, 1795-1842), unitarian întors din Statele Unite, cu pledoarii în favoarea federalismului și revoluției americane; al treilea curent a fost cel radical al lui Lajos Kossuth (1802-1894) care dorea schimbarea regimului politic, drepturi individuale ale cetățeanului și «necesitatea» unirii Transilvaniei cu Ungaria. Ca să se întâmple așa, kossutiștii voiau maghiarizarea românilor din Transilvania și a slavilor din zona balcanică. În 1842, kossutiștii chiar au reușit să avanseze un proiect legislativ în Parlament care viza impunerea limbii maghiare în administrație, în educație și în oficierile religioase din biserici. Bărnuțiu s-a opus din răsputeri acțiunilor kossutiste.

Avea doar 24 de ani și a ieșit, public, în 1842, cu prima sa petiție, formidabilă, preluată de către Consistoriul din Blaj. Bărnuțiu lansa pentru prima dată cei trei termeni ai național-liberalismului: cele mai sfinte drepturi naturale; existența personală; naționalitatea definită prin limbă, cultură și identitatea etnică. A cucerit nu numai mediul intelectual din Blaj, dar și pe cel românesc din Transilvania și chiar și-a făcut asocieri în zona săsească, pentru că nici sașii nu doreau ca limba maghiară să înlocuiască limba germană. La 1842 deja îl vedem pe Simion Bărnuțiu ca un lider militant, matur, cu o concepție liberală, modernă, europeană, toate mesajele sale fiind foarte bine primite de românii transilvăneni. Când izbucnește revoluția în Europa Centrală – 14 martie 1848 la Viena, 15 martie 1848 la Budapesta -, intelectualii români urmăresc cu entuziasm acțiunile îndreptate împotriva ordinii supranaționale stabilite cu ani în urmă la Congresul de la Viena (1814-1815). Mesajul primit de intelectualii români era că revoluția încearcă o schimbare de fond a sistemului politic și a sistemului social. Articolul 12 din Proclamația revoluției de la Budapesta menționa și anexarea Transilvaniei la Unagaria. Timotei Cipariu (1805-1887) nu a respins Uniunea cu Ungaria, considerând că românii își vor realiza obiectivele și în această situație. Entuziasmul celor care acceptau Proclamația revoluției de la Budapesta a fost temperat de Bărnuțiu. Trezirea din entuziasm s-a produs în 24 martie 1848, când Bărnuția redactează și transmite Proclamația către intelectualii români din Transilvania, care are, indiscutabil, valoarea unei proiecții stategice. În Proclamație este respinsă Uniunea Transilvaniei cu Ungaria, dar se invocă, foarte clar, o evoluție adevărată a intelectualilor din Europa Centrală. Bărnuțiu spune: «Ceea ce ne interesează pe noi este ca națiunea română din Transilvania să aibă individualitate». El extinde viziunea liberală clasică spre națiune: «Țineți cu poporul toți, ca să nu rătăciți». Și afirmă ferm că obiectivul românilor transilvăneni trebuie să fie eliberarea națiunii române, independența ei. Într-o scrisoare din 7 aprilie 1848 adresată lui Iacob Mureșanu, îi mustră pe ceilalți lideri revoluționari, argumentând că e nevoie de o gândire strategică, de un program pentru națiune, e nevoie ca «de la cetate la cetate, de la sat la sat, să ne adunăm pentru că toată națiunea română este căzută și toată națiunea română trebuie să fie ridicată». Va da forță acestor principii în primăvara anului 1848. După 24 martie 1848, vedem un Simion Bărnuțiu de o agerime extraordinară, cu o abilitate de a negocia cu mitropolitul ortodox al Transilvaniei Andrei Șaguna (1808-1873), care trebuia să fie convins să accepte Programul Național de la Blaj din 3/15 mai 1848. Șaguna era într-o poziție delicată: tocmai venea să se instaleze ca episcop, având asupra sa înscrisurile autorităților pentru a le prezenta ierarhilor Bisericii Ortodoxe a Transilvaniei. Cu toate acestea, Bărnuțiu a reușit să-l atragă pe Șaguna de partea sa și să-l convingă să accepte președința Adunării Naționale de pe Câmpia Libertății din Blaj. Al doilea președinte al Adunării a fost episcopul român unit al Episcopiei de Făgăraș, cu sediul la Blaj, Ioan Lemeni (1780-1861), în ciuda faptului că Bărnuțiu avea relații tensionate cu el, pe fondul unor dispute doctrinare, politice și administrative. Barițiu și Bărnuțiu au fost vicepreședinții Adunării Naționale de la Blaj. Este fascinant cum a fost primit Bărnuțiu de participanții la Adunare. A fost primit ca lider de către țărani, care i-au oprit caii de la șareță și au început să o tragă cu brațele lor spre curtea Catedralei, cerând apoi ca el să le vorbească. Bărnuțiu le-a spus țăranilor: «La jug trebuie să tragă animalele, nu voi, voi ați tras destul, voi aveți nevoie de libertate». A detaliat în discursul rostit în fața celor peste 40.000 de români veniți la Blaj: «Nu există libertate fără cultură națională și fără educație națională». Toate cele 16 puncte ale Programului Național prezentat de Bărnuțiu la Adunarea de la Blaj încep cu «NAȚIUNEA ROMÂNĂ». O retorică pentru o certă fixare în memorie a Programului Națiunii Române. În Programul de la Blaj a fost enunțat, pentru prima dată, principiul independenței națiunii române. Nu doar autonomie, nu doar identitate, ci independența națiunii române”.

Carmen Fărcașiu