De la economic la social: Urmările Brexitului în Regatul Unit, un deceniu mai târziu

EFE

La un deceniu după referendumul privind Brexitul, Regatul Unit suferă consecinţele ieşirii sale din Uniunea Europeană (UE) în multiple domenii ale societăţii, de la cel pur economic la cel politic şi social.

1. O economie în declin

Regatul Unit este în prezent a şasea cea mai mare economie din lume, cu un produs intern brut (PIB) estimat la aproximativ 4,26 trilioane de dolari (3,67 trilioane de euro).
Cu toate acestea, un studiu realizat de Biroul Naţional de Cercetări Economice (NBER), publicat în decembrie 2025, a estimat că Brexitul a redus creşterea PIB-ului britanic cu între 6% şi 8%.

2. O monedă slăbită

Lira sterlină a scăzut cu până la 10% după rezultatul referendumului şi nu şi-a revenit niciodată la nivelurile de dinainte de Brexit.

La 23 iunie 2016, după închiderea urnelor, lira sterlină se situa la 1,50 faţă de dolarul american şi 1,31 faţă de euro. Zece ani mai târziu, se tranzacţionează la 1,34 şi, respectiv, 1,15, o depreciere între 11% şi 12%.

3. Pierderea atractivităţii internaţionale

Brexitul a făcut din Regatul Unit un loc mai puţin atractiv pentru investiţii. Potrivit NBER, investiţiile în ţară sunt cu 12% şi, respectiv, 18% sub potenţialul lor şi cele mai scăzute dintre naţiunile industrializate din G7.
Incertitudinea din jurul „divorţului” european a afectat, de asemenea, productivitatea companiilor; a lovit în inovaţie şi a determinat multinaţionalele să îşi relocheze operaţiunile pe teritoriul UE.

4. Exodul din City-ul londonez

Provocările Brexitului au redus, de asemenea, influenţa financiară a Londrei. Deşi indicele FTSE 100 al Bursei de Valori din Londra a crescut cu 62%, depăşind recordul său de la începutul anului, acesta a rămas în urma altor pieţe europene după un „exod” de companii care au încetat să mai tranzacţioneze în capitala britanică pentru a-şi menţine accesul la piaţa unică.

5. Presiunea inflaţionistă

Potrivit Băncii Angliei, inflaţia a acumulat o creştere totală de 40,9% din iunie 2016 până în aprilie 2026 – cu o creştere anuală de 3,40% – rezultatul unei combinaţii de factori, cum ar fi impactul pandemiei şi al războaielor din Ucraina şi Orientul Mijlociu, cuplat cu Brexitul ca factor structural agravant.

6. Bariere comerciale

Uniunea Europeană este principalul partener comercial al Regatului Unit, reprezentând 41,4% din totalul exporturilor, cu mult înaintea Statelor Unite, care ocupă locul al doilea. Cu toate acestea, Brexitul a impus mai multe proceduri birocratice, controale vamale şi a crescut costurile.

Oficiul pentru Responsabilitate Bugetară (OBR) estimează că atât exporturile, cât şi importurile britanice vor fi cu 15% mai mici pe termen lung decât dacă Regatul Unit ar fi rămas în Uniunea Europeană.

7. Fluxuri migratorii

Deşi previziunile sugerau că Brexitul ar reduce drastic imigraţia în Regatul Unit, realitatea este că a redus numărul de lucrători din UE prin limitarea liberei circulaţii, însă ţara a atras mai multă imigraţie din ţări din afara UE, cum ar fi India.
După înăsprirea cerinţelor de imigrare şi limitarea vizelor, migraţia netă către ţară a scăzut cu aproape 50% anul trecut, la 171.000 de persoane.

8. Instabilitate politică

De la Brexit, la numărul 10 de pe Downing Street, reşedinţa şefului executivului britanic, s-au succedat şase prim-miniştri.
După referendum, prim-ministrul de atunci, David Cameron, a demisionat. Succesoarea sa, Theresa May, s-a dovedit incapabilă să pună în aplicare „divorţul”; Boris Johnson a finalizat acordul, dar a demisionat din cauza mai multor scandaluri; Liz Truss abia dacă a rezistat 45 de zile; iar Rishi Sunak a fost învins de laburistul Keir Starmer, care acum este foarte nepopular.

9. Ascensiunea dreptei populiste

Nigel Farage, supranumit pe plan internaţional „Mister Brexit” şi care este un arhitect-cheie al campaniei „Leave” din 2016, valorifică nemulţumirea socială conducând partidul populist de dreapta Reform UK. Farage conduce în sondajele pentru alegerile generale din 2029, cu o agendă puternică antiimigraţie şi de reducere a impozitelor.

10. O nouă apropiere de Europa

După ani de răceală, ascensiunea la putere a lui Starmer în 2024 a marcat şi o „resetare” în relaţiile cu Bruxelles-ul, deşi premierul britanic a menţinut linii roşii precum revenirea la piaţa unică şi libera circulaţie a persoanelor.
Pe lângă acordurile bilaterale privind comerţul şi apărarea, această „resetare” se va materializa în 2027, odată cu revenirea Regatului Unit la programul de schimb Erasmus+.
Brexitul a fost semnat în 2016 cu un sprijin de 52% dintre votanţi, comparativ cu 48% care doreau rămânerea în UE. Astăzi, potrivit YouGov, 70% dintre britanici se pronunţă în favoarea unei legături mai strânse cu UE.