Când trăiești un permanent apus…

Dacă traversezi Parcul Central al orașului spre amiază, vezi cum pe câte o bancă se odihnește o umbră. Este singurătatea. Mai bine zis expresia singurătății: suflete cu privirea pierdută, așteptând parcă să apară, din lumina orizontului ce le-a mai rămas, aminitiri, experiențe, ceva din ceea ce odinioară se numea familie sau prieteni sau colegi sau…

You need to be logged in to view the rest of the content. Te rugam . Nu sunteti inca membru ? Inscrieti-va

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.