Unde depozităm cerealele?

Până la începutul anilor ’90 cerealele recoltate erau transportate la Baza de însilozare de la marginea municipiului Gherla, o locaţie cu o capacitate de 45 mii tone! Acum, silozul respectiv este o ruină! În anii ’90, a funcţionat acolo o perioadă o firmă de termopane, în curte având loc şi… concursuri automobilistice. În loc de grîu şi orz, acolo existau cauciucuri sparte. A rămas numai praf şi pulbere după aceste pseudo-raliuri.

În aceste condiţii, fermierii de pe Valea Someşului Mic îşi depozitează cerealele păioase prin podurile caselor sau chiar în… beciuri. Nimeni nu mai acordă atenţie pregătirii spaţiilor de depozitare. Nu se mai face curăţenie, dezinsecţie şi deratizare. Nici măcar măturarea şi spălarea spaţiilor respective nu se mai face. Aşa că nu e de mirare dacă producţia se depreciază. În foarte puţine locuri am văzut că gospodarii satelor mai acordă atenţie acestor cerinţe elementare. La Iclod, în curtea unei societăţi comerciale, am avut ocazia să constat respectarea cerinţelor de mai sus, grîul recoltat find transportat şi depozitat pe o platformă de beton. Nu întâmplător fermierul respectiv a obţinut peste 4.000 kg pe hectar. În rest, alţii au avut doar 3.500 kg/ha sau şi mai puţin.

Urmarea acestor condiţii improprii de depozitare este că grîul şi orzul se înnegreşte şi se mucegăieşte, aşa cum am văzut în unele gospodării ţărăneşti din vecinătatea Gherlei. Să ne ne mirăm atunci că brutarii noştri aduc făină din import sau, în cel mai bun caz, aşa cum face şi o firmă de panificaţie din Bonţida, din judeţul Satu Mare?. Morile au dispărut pe meleagurile noastre, iar calitatea materiei prime nu mai este ceea ce a fost cândva…

SZ.Cs.

D