MCV 2017: Aceeaşi Mărie, cu altă pălărie

Comisia Europeană şi-a prezentat raportul pentru 2017 privind Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV) pe Justiţia din România. Raport scris, parcă, special pentru a ataca Guvernul şi Parlamentul. Nu pot spune că România este o fecioară europeană din punct de vedere juridic, însă nu am cum să nu remarc faptul că şi de această dată sunt folosite în raport cam aceleaşi lozinci cu care suntem puşi la zid de atâţia ani de Uniunea Europeană când e vorba MCV.

Aşadar, autorii documentului vin să ne spună că ritmul global al reformelor a stagnat în cursul anului 2017, ceea ce a dus la încetinirea punerii în aplicare a recomandărilor restante. Totodată, se evidenţiază faptul că provocările la adresa independenţei sistemului judiciar reprezintă o serioasă sursă de îngrijorare. Mai mult, suntem şi ameninţaţi că există riscul ‘’redeschiderii unor aspecte care, în raportul din ianuarie 2017, au fost considerate închise’’. Care sunt aceste ‘’aspecte’’ ce pot fi redeschise nu ni se spune şi nici nu ne dăm seama despre ce ar putea fi vorba. După cum nu se spune, bunăoară, nici dacă funcţionează sau nu justiţia, în sine. Sau despre numărul mare de hotărâri inepte, anulate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) şi din cauza cărora România trebuie să plătească despăgubiri uriaşe.

Pe de altă parte, Comisia a evitat să facă vreo referire la vulnerabilităţile din interiorul sistemului, generate de subordonarea faţă de anumite cercuri, de bunăvoie sau din alte motive, a unora dintre persoanele care o deservesc. Nu ştim, de asemenea, cum sunt văzute la nivelul UE scandalurile care se ţin lanţ în Consiliul Superior al Magistraturii, lupta dintre taberele acestui for pentru a impune un anumit punct de vedere şi dacă acestea au sau nu vreun impact asupra credibilităţii justiţiei.

În schimb, CSM este apreciat prin intermediul acestui raport pentru avizele negative emise cu privire la ordonanţa guvernului din februarie şi la modificările aduse legilor justiţiei în septembrie şi noiembrie. Una peste alta, dacă lecturăm rapoartele MCV prezentate în cei zece ani de monitorizare vedem că, în mare, ‘’aspectele negative’’ sunt cam aceleaşi. Practic, aceeaşi poveste împachetată, în fiecare an, altfel. Şi nu-i exclus ca şi la anul sau cât timp mai decide doamna Comisie, să ne menţină această monitorizare, să citim în rapoartele pe această temă tot despre ‘’lipsa reformelor”, redeschiderea unor chestiuni”, ‘’ameninţări la adresa independenţei justiţiei’’. ‘’lupta împotriva corupţiei pusă sub semnul întrebării’’.

Problema este însă alta în privinţa acestui mecanism de Verificare şi Cooperare pe care Comisia Europeană îl aplică României din 2007. Şi anume există riscul, dacă nu chiar se întâmplă, ca societatea românească să vadă în MCV mai puţin un instrument menit să ducă la întărirea statului de drept ci mai degrabă o sperietoare pentru o ţară faţă de care se aplică alte unităţi de măsură în comparaţie cu restul membrilor UE. Iar dacă UE va continua să se folosească de astfel de instrumente, printre care se numără şi de veşnica poveste Schengen, să nu se mire de ce şi în România va începe să crească euroscepticismul, iar propaganda rusă va câştiga tot mai mult teren. Atenţie UE: nu oferi muniţie gratuită pentru cei care poartă războiul hibrid impotriva ta!

Cosmin PURIŞ