Cioloş, politica şi protestatarii

Anunţul făcut de Dacian Cioloş cum că are în plan să înfiinţeze un partid politic nu constituie nicio surpriză pentru electoratul din România. Era mai mult decât previzibil că fostul premier nu şi-a făcut acea entitate nonguvernamentală denumită „Platforma România 100” pentru activităţi caritabile . De altfel, acest stil de a lansa pe piaţă o formaţiune politică – faci o fundaţie, o fluturi câteva luni prin ţară şi apoi înregistrezi un partid, a fost practicată în ultimii ani. În 2013, la propunerea lui Traian Băsescu, se puneau bazele Fundaţiei Mişcarea Populară. După trei luni de zile, acest O.N.G., care-şi propunea schimbarea clasei politice din România, este transformat în partid politic în care se înscrie şi Traian Băsescu. Monica Macovei a apelat şi ea la o astfel de reţetă. Prin ianuarie 2015, acest gonfalonier al regimului Băsescu a lansat Fundaţia M 10, iar la scurt timp le-a propus românilor formaţiunea politică M10. Revenind la Cioloş, după cum se vede, şi el a luat acelaşi model. Prin mai şi-a prezentat mişcarea cetăţenească Platforma România 100, iar acum vine să ne anunţe că de aici se va desprinde un partid politic. „Noi, cei care am fondat România 100 suntem hotărâţi să facem lucrul acesta. Aş spune chiar că e un proces natural”, preciza fostul premier. Cioloş a anunţat lansarea formaţiunii sale politice în toiul campaniei de proteste dusă de comunitatea de activişti întitulată „Corupţia Ucide” şi „Rezist”. Cu siguranţă, Cioloş nu a ales întâmplător acest moment, sperând că-i va face pe protestatari să vadă în partidul său soluţia pentru care aceştia „luptă” în stradă. Ce şanse are proiectul politic al fostului premier, nu se ştie. Oricum, pare puţin probabil ca Dacian Cioloş şi colaboratorii săi din guvernul tehnocrat să-şi găsească susţinători în rândul celor care protestează. Aceştia nu vor partide politice. Ei vor altceva, dovadă fiind mesajele pe care le-au promovat în ultimele zile: „Atacaţi secţiile de poliţie şi luaţi arme şi muniţie de acolo”, „Ca să faceţi rost de oameni dispuşi la violenţă, atacaţi închisorile, eliberaţi deţinuţii şi înarmaţi-i”, „la furci şi topoare, tată”. Aşa că şansele ca fostul premier să îi atragă de partea sa pe cei alături de care a protestat prin Bucureşti sunt minime. În aceste condiţii nu-i mai rămâne lui Cioloş decât să tragă cu ochiul la nemulţumiţii de prin PNL şi USR. Cu alte cuvinte, să înceapă să ronţăie la rădăcinile liberalilor şi useriştilot. Cu cât mai mulţi membri atraşi din aceste formaţiuni, cu atât mai bine pentru Cioloş. Altfel, proiectul politic al fostului premier va eşua înainte de a da primul test electoral la prezindeţialele din 2019. Una peste alta, pare a fi clar viitorul dreptei din România, odată cu demersul lui Cioloş. Dacă la alegerile parlamentare de anul trecut, s-a reuşi divizarea electoratului din această zonă prin intrarea în cursă a USR-ului, proiectul politic a lui Cioloş nu va face altceva decât să fragmenteze şi mai mult plaja de alegători de dreapta. Cui ajută acest lucru? Rămâne să vedem.

Cosmin PURIŞ