Unde-s banii?

Întrebarea poate părea retorică. Şi asta pentru că bani, de fapt, sunt. Dar evropenii au un dar de a-i risipi…

Să exemplificăm: Uniune Europeană s-a lăudat că face, că drege, că mierea şi laptele va inunda găurile negre, lăsate de distrugerea sistematică a entităţilor productive. Ne vom lăfăi pe coridorul IV, vom gusta din binefacerile şeptelului evropean, muls de noi şi de alţi sărăntoci asemenea nouă.

Dar:

Nu trece an să nu ne ridice contribuţia la sacul fără fund al Uniunii, ne pune să plătim pentru înarmare şi, în numele pericolului de la “fratele din Răsărit”, ne mulg şi “partenerii strategici din Vest”. Tot pentru inutilităţi militare.

Ce primim noi? Nimicul, sub formă de zero barat şi dublat ca la vechile toalete. În schimb,UE cheltuie cu generozitate pentru ţările bogate ale Continentului şi pompează bani acolo unde câinii umblă cu colaci în coadă. Bagă bani în insolita Ucraină, acolo unde Putin&Co fac legea; ba, mai nou, s-a propus un „plan Marshall” pentru Africa. Ţări care şi-au dat oamenii jos din copaci şi freacă baobabul să crească banana. Nici UE nu mai ştie altceva decât înarmare, pericol din Est, şi vrea să participe la un program de cucerire a Planetei Marte, viitorul omenirii, cică, în caz de conflagraţie cu jucării atomice. Nu ştiu dacă n-ar fi mai simplu şi mai economicos să ne dezarmăm fiecare şi să renunţăm la politica de forţă, punând leucoplast pe butoanele nucleare şi pe armele de distrugere în masă (mare sau mică).

Dacă în coşul făr’ de fund al Uniunii se adună o grămadă de bani, şi noi, amărâţii, producem un praz, două lulele şi trei surcele. Şi le chiar vindem! Pe bani. Repetăm întrebarea din titlul editorialului de astăzi: unde sunt gologanii? Păi, organizăm congrese, nu?; ţinem o grămadă de neproductivi în spinare, da?; creştem salariile bugetarilor; bugetăm putorile; vârâm în ajutoare sociale; înghesuim în buzunarele celor care nu produc nimic; dăm la papagali; îngroşăm rîndurile pensionarilor speciali; şi…

etc. şi etc.

Aveţi impresia că-i defăimare ceea ce am înşirat mai sus? Greşit. E realitatea în care singuri ne-am băgat capul. Şi,vorba ţâpuriturii din folclor: se strânge laţul! Nu în jurul esofagului celor care nu muncesc şi prăduiesc,visează la studii de fezabilitate a Someşului navigabil, roboţi în loc de funcţionari, gonflabile în loc de femei, căsătorii mixte de acelaşi sex ş.a.m.d. Funia cea groasă e agăţată de gâtul celor care ar vrea să facă ceva. Să producă. Să educe. Să vindece. Să lumineze minţi. Dar vorba poetului: „Ş-am putea şi nu se poate”.

Şi, din păcate, se face tot mai frig printre statui…

Radu VIDA