Contracronometru / N-avem echipă, dar avem rezultate!

• Rezultatele ne arată că suntem amicali în meciurile oficiale şi mult prea oficiali în cele din spatele blocului. Adică suntem pe invers, pe Contra…sens.

Vreau să bat fierul cât e cald cu un ciocan de cauciuc şi să aştern câteva impresii proaspăt iradiate în cuptorul cu microunde după cele două meciuri mult prea amicale ale României. N-am băut gaz lampant, n-am încercat să mă droghez cu aspirină şi nu sunt nici nebun, dar afirm că România cea mare, adică echipa de seniori, are potenţial să rateze încă un turneu final. Daţi-mi voie să nu împărtăşesc entuziasmul multora, care se grăbesc ca fata la măritat să viseze, sub efectul consumului de ciuperci halucinogenice, că vom deveni campioni mondiali după victoriile cu Israel şi Suedia. Refuz să pun carul înaintea boilor şi să accept că patrupedele au roţi în loc de copite. Să nu ne îmbătăm cu apă rece şi să-i facem statuie din ceară lui Cosmin Contra. Da, victoriile sunt bune indiferent de numele adversarului, dar am reţineri vis-a-vis de jocul echipei noastre, care, trebuie să recunoaştem, nu ne încântă ochiul.

În aceeaşi măsură, să avem în vedere caracterul amical al celor două partide. Israel n-a fost şi nu este o mare forţă în fotbal. Dacă mă gândesc mai bine, nu sperie pe nimeni la nici un sport. Îmi cer scuze în caz că-mi scapă ceva din acest punct de vedere. Nu intenţionez să pozez în enciclopedie ambulantă. Cu Israel am lămurit problema şi am rezolvat ecuaţia. Nu e cazul să ne dăm rotunzi în prezenţa celor mici.

Suedia nu e chiar un liliputan în fotbal, ci dimpotrivă, după cum nici România nu are statura lui Gulliver. Dar victoria de zilele trecute împotriva scandinavilor nu mă încălzeşte şi nici nu mă face să zâmbesc cu gura până la urechi, întrucât Suedia a aterizat la Craiova forţat, fără eroii care au eliminat Italia în barajul de calificare la Campionatul Mondial. Eu mă mir că ne-am impus doar cu 1-0. Am fost slabi de înger în prezenţa rezervelor. Scandinavii n-au fost chiar spartani, dar Suedia a avut o posesie mai bună a mingii şi mai multe ocazii de gol, iar statistica este grăitoare în acest sens. Avem muşchi, dar nu ne putem încorda pe aceeaşi scenă cu Polonia de exemplu, care ne dă cu fotbalul în cap pe unde ne prinde. Nu merg mai departe, spre vârf, fiindcă nu ne ţin plămânii şi nici braţele pentru a căra tuburile de oxigen. Suntem euforici ca pekinezii, care latră, dar nu sperie pe nimeni.

Cristian FOCŞANU