“Banatu-i fruncea! & „Ardealu-i mintea!”

 Spune cântecul şi experienţa milenară: Unde-s doi…

… creşte şi puterea umorului, şi intuiţia realităţii şi nevoia de a îndrepta relele lumii. Din ăst motiv, şi încă vreo sută, pe care numai domniile lor le desluşesc în cele nopţi de taină, Ionel Iacob-Bencei şi Eugen Albu au picurat din creaţiile lor surâs de bucurie şi durere, gest de mângâiere şi dor de mai bine, pentru bănăţean şi ardelean, deopotrivă, slăvind în cuvinte drag de Transilvanie eternă. Din Bencecu de Jos (Timişoara) şi Geoagiu de Sus (Alba) trimit cei doi poezie dialectală şi epigramă usturător-vocală, sub oblăduiri de cer senin, în croi de straie împărăteşti şi încălţări de opinci bisericeşti. Editura Napoca Star a pus mândru tricolor şi coperţile au înghesuit între ele viaţă, speranţe, frustrări, doruri multe şi mult umor.

Exemplificăm:

Hai spre Poanta cea Mare,

”Rob” cu „rob” să ne unim,

E P I G R A M I A D A

Prin noi s-o făurim.

  (Imnul robilor epigramei –
Ionel Iacob-Bencei)

Sau:

Dacă-n Cer, ca pe Pământ,

Traiul înc-o să mai scadă,

Sfinţii, chiar modeşti cum sunt,

S-au putea să iasă-n stradă”

 („Precum în cer, aşa şi pe pământ” – Eugen Albu)

E şi punte peste timp şi prinos înaintaşilor, dar şi clipe de răgaz asupra tarelor societăţii în care trăim. E şi viers gingaş, în grai bănăţean, dar şi acid usturelnic din desaga neaoşă a ardeleanului: „Cu Hâncu când ne întâlnim/ Ne-nvaţă cum să mai slăbim,/ Când cei mai mulţi am vrea să ştim/ Doar cum să supravieţuim” (E.A)

Faceţi rost de această carte! E un dar din darul şi harul a doi împătimiţi ai cuvintelor frumoase.

Merită citită, zău!

 Radu VIDA