Trădarea UDMR şi strategia antiromânească a Ungariei

Budapesta își intensifică operațiunile provocatoare la adresa României iar UDMR nu ezită să se implice în mod nemijlocit în punerea în practică a planurilor statului vecin.
Ultima acțiune concludentă în acest sens este proiectul pentru „transpunerea în legislaţie a prevederilor privind popoarele conlocuitoare din Rezoluţia de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918”. Acesta a fost depus în Parlament imediat după ce România a sărbătorit 100 de ani de la unirea Transilvaniei cu România. Proiectul prevede, între altele, posibilitatea înfiinţării unor regiuni de dezvoltare separate, care pot obţine „un statut de autonomie specială pentru judeţele care aparţin unor regiuni istorice sau în care există o minoritate națională istorică. După cum se vede, în demersul său autonomist, UDMR invocă Rezoluția Unirii de la Alba Iulia. Numai că afirmaţiile reprezentanților Uniunii cu privire la acest document constituie o crasă dezinformare deoarece Rezoluția Unirii nu prevede la niciunul dintre punctele sale autonomia teritorială pentru maghiari. Într-adevăr, documentul la care face trimitere UDMR prevede „deplină libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc”. Or, sub acest aspect, maghiarii din România precum și celelalte minorități se bucură de toate condițiile pentru păstrarea identității naționale. Ca exemplu, după 1990, minoritatea maghiară a avut reprezentanți în toate legislaturile și au făcut parte din aproape toate guvernele de după 1990, având funcţii de decizie chiar şi la nivel de vice prim-ministru. În România, membrii comunităţii maghiare pot studia în limba maternă la toate nivelurile, iar sute, chiar mii de organizaţii şi fundaţii beneficiază de finanţare din partea statului român pentru a-şi promova identitatea şi valorile culturale. De asemenea, prin intermediul legislației din România, bisericile istorice maghiare şi-au putut recupera proprietăţile confiscate de comunişti, lucru care nu s-a întâmplat în alte state din Europa Centrală şi de Est, nici măcar în Ungaria. Exemplele ar putea continua, iar toate aceste drepturi au fost posibile datorită modului în care statul român modern făurit la 1918 a înţeles să-şi trateze minorităţile.
Revenind la Rezoluția de la Alba Iulia la care face referire în prezent UDMR, am mai spus şi repet: maghiarii din Transilvania nu au participat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, nefiind parte în actul adoptat. Prin urmare, nu există niciun raport juridic între cei care au adoptat Rezoluţia de la Alba Iulia şi comunitatea maghiară. Românii din Transilvania, Banat și Țara Ungurească s-au adunat la Alba Iulia cu un singur scop: de a-şi proclama Unirea cu România, ceea ce excludea total ca o parte din aceste teritorii locuite de ei să rămână autonomă. Liderii UDMR care au depus, recent, proiectul de autonomie în Parlament ştiu foarte bine acest lucru. Ce fac însă aceștia nu are nicio legătură cu așteptările maghiarilor din România și vine să servească intereselor Ungariei cu privire la Transilvania. Acestea vizează ‚’recuperarea’’ Transilvaniei, dacă nu prin posesia formală a teritoriului măcar prin exercitarea unei influenţe privilegiate asupra ei. De altfel, acest obiectiv a rămas neschimbat, după prăbuşirea Dualismului Austro-Ungar, fiind urmărit de toate regimurile din Ungaria, începând cu Karolyi, Kun şi Horthy şi până la Rakosi, Nagy, Kadar, Goncz. Acum, cel care asigură continuitate acestui plan este Guvernul Orban iar UDMR pune din plin umărul la derularea lui. După cum se știe deja, UDMR se află pe statul de plată la guvernul ungar și nu poate spune NU solicitărilor. Spun asta pentru că zecile de milioane de euro pe care guvernul ungar îi alocă în Transilvania pentru proiectele economice, culturale, sociale și religioase ale cetățenilor români de etnie maghiară sunt gestionați de UDMR prin organizațiile și entitățile pe care Uniunea le controlează. Pentru a-şi duce la îndeplinire planul, Budapestea apelează la tot felul de artificii menite să tensioneze relațiile dintre români și maghiari şi să afecteze imaginea externă a României pentru erodarea puterii țării noastre în UE. Dintre acestea amintim: proiectul depus în Parlament de către deputatul UDMR József Kulcsár-Terza pentru Statutul de autonomie a Ţinutului Secuiesc, aşa zisa rezoluţie adoptată de liderii partidelor maghiare-Kelemen Hunor (UDMR), Biro Zsolt (PCM) şi Szilagyi Zsolt (PPMT) prin care se solicită autonomie culturală, administrativă şi, atenţie!, autonomie teritorială pentru aşa-zisul Ţinut Secuiesc.
Mai nou avem proiectul UDMR pentru regiuni cu ‚’statut de autonomie specială’’. Ţinând cont de toate acestea, se naște următoarea întrebare: nu cumva ceea ce face UDMR intră în sfera trădării, pentru că urmărește  să pună în practică interesele unui alt stat în detrimentul României.

Cosmin PURIȘ