Racordarea la gaz, prea scumpă pentru locuitorii satelor izolate

Doar unul din zece potenţiali consumatori din satele izolate îşi permite costurile de racordare la reţeua de gaze, care ajung la 3.000 de euro, astfel că autorităţile trebuie să adopte măsuri pentru a ajuta locuitorii acestor zone să devină utilizatori de gaze naturale.

„Acesta este un subiect-cheie. Suntem foarte conştienţi de dorinţa autorităţilor de a extinde reţelele de gaze în zonele izolate. Care sunt însă problemele cu care ne confruntăm? În primul rând trebuie să instalezi conductele, apoi să te asigură că acei consumatori se pot conecta la conducte. Dacă nu, nu există niciun beneficiu pentru nimeni, nici pentru consumatori, nici pentru companiile de gaz. Mă refer la aspectele financiare, la faptul că nu pot plăti gazele”, a afirmat Eric Stab, directorul Engie România, în contexul în care una dintre priorităţile declarate ale autorităţilor de resort este extinderea reţelelor şi accesul unui număr cât mai mare de români la resursele de gaze.
Potrivit acestuia, costurile de extindere a reţelei în zonele izolate sunt semnificative şi cresc odată cu lungimea conductei. „Astfel că este nevoie de măsuri adiacente, precum atragerea de bani europeni sau precum propunerea cu care a venit ANRE de a folosi banii care se strâng din contribuţia de 2% din cifra de afaceri pentru aceste lucrări. Aceasta este o idee bună, urmează să vedem cum va fi implementată. Apoi urmează ca distribuitorii de gaze să vină cu partea lor de investiţii”, a arătat oficialul Engie.
El a explicat că o astfel de extindere este fezabilă doar dacă cel puţin jumătate dintre potenţialii consumatori din acea zonă se racordează efectiv la reţea, adică îşi permit plata instalaţiilor de încălzire pe gaze şi a facturii ulterioare. „Apoi va trebui să rezolvăm problema conectării efective a oamenilor la reţea, iar această problemă este în principal de natură financiară. Dacă ne uităm în urmă la ultimii 10-12 ani ai activităţii noastre în România, când am conectat astfel de zone izolate, ce am constatat a fost că, în multe cazuri, rata de conectare este de aproximativ 10% din potenţial, ceea ce este mult prea puţin. Ca să fie profitabilă o astfel de investiţie, trebuie să ajungi la circa 50%. Dacă investiţia nu este profitabilă înseamnă că toţi ceilalţi consumatori vor trebui să plătească pentru ea, ceea ce nu este corect. Din acest motiv trebuie să ne asigurăm că există o rată suficientă de conectare”, a continuat Stab.

Racordarea costă în jur de 3.000 euro

Responsabilul Engie a estimat că instalaţiile de racordare şi de încălzire a locuinţei cu gaze costă circa 3.000 de euro, o sumă care poate fi considerabilă pentru cei care locuiesc la ţară. „Depinde de casele despre care vorbim, de costul mediu de racordare, în primul rând, dar şi de achiziţia unui boiler pentru încălzirea casei sau a instalaţiei interne de care ai nevoie, toate acestea costă în jur de 3.000 de euro. 3.000 de euro poate fi o sumă mare pentru acei oameni care locuiesc în sate izolate”, susţine el.
Autorităţile trebuie să găsească modalităţi de a-i ajuta pe oamenii de acolo să suporte aceste costuri. „Acest fel de mecanisme există în anumite ţări, unde se oferă subvenţii să cumperi un boiler şi lucruri de acest fel. Deci dacă există o voinţă puternică să racordăm cât mai mulţi oameni la reţeaua de gaze, trebuie să ne asigurăm, de asemenea, că sunt ajutaţi atunci când nu-şi permit.”, a mai spus şeful companiei de gaze, citat de Agerpres.