Să vedem ce-om auzi

Se intensifică bătălia cu morile de vânt, dorința de a ajunge la Cotroceni cotropește pe tot mai multă lume, iar sondajele de opinie concurează scriitorii de umor prin zburdălnicia procentelor, prin prognozele meteorologice care sunt deloc favorabile unora dintre competitori, pentru că pe capul lor se anunță ploi, grindina ideologică, iar la mari înălțimi și fifor.

Ce să înțeleagă românul de rând din tot haosul acesta, pe alocuri disciplinat, el care are grija zilei de mâine, și acum chiar că nu-l interesează dacă Pleșoianu aprinde o țigară la cafeaua de dimineață.

Lovitura cea mare, însă, a dat-o Veorica, stârnind un val de bună-dispoziție în rândul românilor: va candida și ea la prezidențiale, iar în programul său electoral,  este inclusă și promisiunea de a învăța cum se construiește o frază și ce rol au scârbele acelea de diacritice, mai ales în vorbirea curentă.

S-a pierdut simțul măsurii, odată cu măsura simțului, asistăm la un spectacol grotesc, pe alocuri halucinant, în care un președinte de partid falimentat, și aici l-am numit pe Tăriceanu, își pregătește deja fotografiile celor cinci soții pe care le va pune pe biroul său prezidențial. Au mai căzut din gura babei încă două măsele cariate, Meleșcanu și Carmen Dan, dar asta nu înseamnă că ei nu sunt răspunzători pentru faptele lor strict politice. Se apropie un 10 august ca o fabulă cu morala pusă la început, în care se vor limpezi niște ape, iar venirea diasporenilor acasă, într-un concediu de neodihnă, o să acutizele aceste bătălii politice de toată jalea.

Europa ne privește în continuare cu îngrijorare, și are toate motivele s-o facă, iar noii noștri europarlamentari, grapinieni de viță veche, se vor da iarăși în stambă.

Ce se întâmplă în această vreme cu salariile și pensiile românilor? Nici Cel de Sus nu știe, de aceea l-a întrebat pe Dumnezeu, iar acesta a dat din umeri. Pleatăalbă caută disperat soluții pentru acoperirea plății salariilor și a pensiilor. Unele dintre acestea, sunt aberații care vor intra în Cartea recordurilor la capitolul „trăznăi și tâmpenii irepetabile”.

Vara aceasta va trece repede, mustul politic va fierbe vârtos și vom intra în iarnă, mai săraci, cu speranțele tot mai străvezii, dar și cu un dor de ducă, la mama dracului, undeva pe o insulă pustie, unde să nu mai auzim de politică, unde să nu avem televizoare pentru a vedea aceleași mecle sinistre, ale unor mercenari care mai stau de partea puterii pentru că nu și-au primit banii promiși.

Ceea ce putem să remarcăm cu bucurie, este faptul că avem foarte mulți politicieni cu IQ variabil în funcție de starea vremii și de glicemia mentală.

Cornel UDREA