Triptic

O seară idilică a anului 2040: familia a cinat, și acum toți stau aplecați pe telefoane. Bunicii îi trebuie un scaun cu mai multe perne, de aia stă la calculator. Televizorul merge, ca să nu stea. Tov. Iliescu le mulțumește minerilor pentru faptele de acum 50 de ani, Meleșcanu participă la emisiunea „Românii put de talent”. Meleșcanu are șanse de a câștiga.
Nepoțica se distrează pe tabletă, și-a făcut lecțiile, tot pe tabletă. Brusc, se ia curentul: bunica urlă că a orbit. Tatăl aprinde o lumânare, nu pentru bunica: așa văd mai bine ecranele, și pot activa lanternele, când merg la culcare. Mama e disperată, nu își găsește încărcătorul.
– Ce vrei să faci cu încărcătorul, femeie? întreabă soțul
Răspunsul nu poate fi reprodus.
*
Mi-au externat una dintre speranțele aflate sub observație și tratament. Acum se află în covalescență, a început să se hrănească singură, umblă, numai ajutată, are insomnii frecvente, în puțina ei odihnă nocturnă, vorbește prostii în somn despre: fericire, dragoste îmbelșugată, un viitor aici, Acasă.
Probabil, săraca, are coșmaruri, nu prea comunicăm, nu are încredere în mine, după toate dezamăgirile pe care i le-am produs. Am întrebat-o dacă poate să mă ierte: m-a privit, o clipă, a surâs și mi-a răspuns scurt: nicio speranță.
*
Nivelul cultural la noi este, dacă țineți minte „Cotele apelor Dunării”, cam pe aproape, dar nu în fluctuații, nici în centimetri. Mare secetă, dom’ne, de secat nu seacă, dar e plină de gunoaie și de peturi, dar, ca de obicei, pe internet găsim soluții.
Te poți vindeca, aproape instantaneu de bătături, pinteni, gâlci, hemoroizi și te poți vindeca de cultură, când ai școala, ministerul responsabil, un guvern plin de înțelepte capete luminoase, ca licuricii în călduri, oameni care au umblat 1/4 din viață prin biblioteci, când în programul de guvernare, măcar o frază slăbănoagă să fie despre cultură, când o parte a elitei cade în politic și se mânjește, spunând că e reverberație cromatică de Voroneț, mereu vom găsi soluții, mai repede decât manuale pentru clasele a V-a și a VI-a.
Vă dați seama, în 3 ani, trei guverne, 80 (!!!) de miniștri au lucrat neobosit la zidăria culturală, așezând, ca și pe soldații de teracotă, șiruri de Ane, dornice de afirmare prin tencuiala epică.
În 20 de ani, Cartea dispare, înțelegând tipăritura, răsfoirea cărții, odihna ei pe noptieră, lângă lampa de veghe. Dacă un copil citește în autobuz e privit ca o ciudățenie, unii, nu numai cei cu șlapi, expoziționând keratine bolnave, zâmbesc cu subînțeles.
Referitor la Cultură: așa este și în fotbal. În fotbalul nostru, evident.

Cornel UDREA