Muzeul de Artă Cluj-Napoca

Lucian Nastasă-Kovacs: “…deocamdată, ne mobilizăm pentru expozițiile planificate în lunile următoare”

D.Ş: Sunt multe zile pierdute pentru artă şi cultură; ce a pierdut, ca evenimente plastice majore, Muzeul de Artă Cluj?

Lucian Nastasă-Kovacs: Din păcate, trebuie să-ți dau dreptate, în sensul că … nu neapărat avem zile pierdute, ci mai ales evenimente blocate, proiecte zădărnicite, pentru că în afară de expozițiile planificate ale unor artiști plastici (asta încă de anul trecut), mulți scriitori urmau să-și lanseze volumele la noi, chiar oameni de știință invitați a conferenția pe diverse teme – și-au văzut anulate speranțele și – de ce nu – bucuria de a fi prezenți fie pe simezele Muzeului de Artă din Cluj, fie de a captiva publicul amator de cultură prin prestațiile din Sala Tonitza. Apoi, aveam deja planificate pentru curtea Palatului Bánffy două concerte, nici chiar mult așteptatul Clujtronic – organizat cu Centrele culturale german și francez de la noi – nu va mai avea loc … Ce mai … sunt pierderi majore din punct de vedere al instituției noastre, dar și al publicului clujean, și nu numai ! Întrucât, dacă anul trecut, pe vremea asta, în decurs de o lună (aprilie), am avut un public vizitator de 14.000, doar pentru expozițiile temporare, acum, prin ce aveam programat, ne așteptam la un flux sensibil majorat. Ce-am ratat? Mă doare inima să spun, dar o voi face, chiar dacă voi încerca să îndrept aceste pierderi pentru vremurile post-CoronaV 19: nu s-a mai putut ține expoziția lui István Árkossy din Budapesta, pentru care aveam realizat deja un superb catalog de expoziție, apoi Ioan Sbârciu tocmai trebuia să-și verniseze expoziția sa împreună cu celebrul artist fotograf german Miron Zohnir; artista clujeancă Clara-Livia Tudoran; sculptorii Attila Nagy și Horia Hudubeț; n-am putut să comemorăm nici Ziua Amintirii Holocaustului, cu câteva evenimente artistice complexe, de la o expoziție tematică a 20 artiști de pretutindeni din lume (pe care, succesiv, am avut-o la Budapesta și Chișinău, curatoriată de Ovidiu Petca), până la o alta organizată de Muzeul „Elie Wiesel” din Sighetul Marmației (sub coordonarea d-lor Peninah Zilberman și Alina Marincean); la fel cum o pierdere importantă este expoziția lui Graziano Arici din Veneția (nu insist acum asupra lui, dar vedeți totuși ce s-a ratat), dar și a d-nei Maria Alexandrescu Vianu. Și nu în ultimul rând, aveam o expoziție – împreună cu Societatea Muzeului Ardelean (Erdélyi Múzeum) – dedicată portretisticii păstrate în cadrul Muzeului de Artă din Cluj, pe care o apreciam a fi extrem de atractivă, și pentru că repuneam în circuitul expozițional tablouri aflate în depozite de peste șapte decenii, în urma unei incredibile munci de restaurare depusă de colega noastră Fruzsina Bencze. Să vă reamintesc faptul că an de an aveam o colaborare extraordinară cu TIFF-ul, ce avea în intenții o expoziție de care nici nu vă spun nimic, ca să nu sporesc suferințele cititorilor.

D.Ş.: Din multele evenimente pierdute, care se pot reprograma, care nu?

Lucian Nastasă-Kovacs: Nu, nu se pune problema unor reprogramări pentru anul acesta, din motive pe care – tu, ca iubitor și promovator de artă – le înțelegi prea bine. Doar n-a intrat timpul în sac?! A organiza o expoziție nu este tocmai un lucru ușor, în spatele fiecărui eveniment aflându-se activități complexe și de echipă. Or, deocamdată, ne mobilizăm pentru expozițiile planificate în lunile următoare, care nu sunt de ici, colea. Dar vei vedea !

D.Ş.: Te gândeşti la o prelungire a activităţii peste vară?

Lucian Nastasă-Kovacs: Da, este deja în intenția noastră acest lucru, de a avea un program prelungit până la ora 19, cu câteva evenimente care se vor extinde ca timp și spațiu (un fel de „noaptea muzeelor”), concepute de colega mea Alexandra Sârbu, istoric de artă ce ne-a oferit în ultimii ani suficiente pilde în ceea ce privește promovarea mișcării artistice în rândul elevilor, într-un efort de educație muzeală poate unic – deocamdată – în spațiul românesc.

Trebuie să vă spun acum și aici că specialiștii Muzeului de Artă din Cluj n-au stat degeabă în toată această perioadă. Evident, nu intru în detaliile muncii de cercetare și conservare specifice, având acum un soi de respiro pentru a împlini și această latură importantă a ideii de Muzeu. În acest context, gândim deja noi posibilități de acces la tezaurul nostru muzeal (impresionant ca număr și, mai ales, ca valoare artistică), cu alte cuvinte pregătim o strategie de viitor, ceea ce acum a părut o … calamitate, să transformăm într-o oportunitate, șansa de a depăși cotidianul, rutina ce se asociază de regulă muzeelor. Cuvântul nostru de ordine, acum, este să aflăm soluțiile cele mai potrivite pentru accesul artei în „comunitate”, ținând totuși seama de rigorile relative la „distanța fizică”. Mai concret, găndim o strategie de redeschidere treptată a expozițiilor (poate chiar de pe la mijlocul lunii mai), gestionarea numărului și frecvenței vizitatorilor (nu uitați că va fi o „foame” nebună după ieșirea în public, pentru o resocializare artistică etc), cu îndrumări adecvate și intervale orare speciale pentru grupurile de risc, cu orarul prelungit, de care vorbeam mai sus, cu materiale informatice asupra măsurilor de igienă în cadrul Muzeului (furnizarea dezinfectantelor, la cerere furnizarea de măști de protecție ș.a.) etc. Iar unul din aspectele importante este deja rezolvat: și anume, furnizarea de bilete în sistem computerizat, fără intermediar, la fel cum pe baza acestei achiziții vom introduce cât de curând achiziționarea de bilete online. Evident, sunt doar câteva elemente pe care – într-un efort colectiv al instituției – le veți afla în practică imediat de cum se deschide Muzeul.

D.Ş.: La ce lucreaza Lucian Nastasă-Kovacs În aceste zile? Zile de lecturi, dar şi de scris…

Lucian Nastasă-Kovacs: Te referi la mine ?

D.Ş.: Da, la tine…

Lucian Nastasă-Kovacs: Uffff, n-aș putea să spun deloc că aș avea timpi morți. Nu uita, că în toată această perioadă s-a lucrat incredibil de mult și bine la restaurarea Palatului Banffy. Și cum vorba „Ochiul stăpânului îngrașă vita” este de proveniență românească, am căutat să n-o dezic. În plan personal, aș putea spune că am avut și momente de tihnă, în așa fel încă cartea ce o prognozam pentru toamnă să vadă lumina tiparului, va apare probabil în vară. Mă întrebi de titlu? Nu-ți ascund, pentru că nu sunt superstițios ! Cel mai probabil, cartea se va intitula Enric Furtună și „Bilanțul unui insucces”, o reconstituire extrem de minuțioasă a biografiei lui Enrik Pekelman (alias Furtună), cvasinecunoscut la noi, nu pentru că era evreu, ci pentru că a emigrat în Brazilia de la finele lui 1958, neaflându-și astfel locul prin istoriile noastre literare. Că a fost coleg de clasă și și prieten cu Mihail Sadoveanu, să zicem că n-ar fi ceva extraordinar, dar a fost apropiat (prieten în adevăratul sens al cuvântului) cu Albert Spaier, cu Adolf Steuerman-Rodion, Eugen Relgis, Benjamin Fondane, Barbu Nemțeanu și mulți alții, fie moderniști, fie avangardişti. Dar în fine, nu despre mine trebuie să vorbim, pentru că eu am o capacitate de adaptare arareori întâlnită, în doar o oră pot deveni un locuitor al teritoriului arid din Negev ori al celui din îndepărtata Siberie, indiferent de oamenii care mă înconjoară și limba ce o vorbesc. Așa că o confruntare cu CoronaV-19 poate deveni chiar o măsură a zicalei: „din tot răul, numai bine”!

Demostene ŞOFRON

Suntem privaţi, din păcate, şi de frumuseţile şi valorile artelor vizuale. Muzeele au fost între primele închise şi, cu siguranţă, vor fi şi între ultimele deschise. Cu toate acestea, se lucrează. Muzeul de Artă din Cluj-Napoca are puse la punct proiecte şi programe artistice de interes maxim, pe care aşteptăm să le onorăm cu prezenţa. Şi le vom onora pentru că cel care conduce destinele Muzeului de Artă clujean, dr. Lucian Nastasă-Kovacs, este un manager experimentat, orientat spre nou, nou ce vine în întâmpinarea iubitorilor de artă.