Academia Română

Acad. Ioan-Aurel Pop: “Cine crede că școala de orice fel poate să fie la fel de la distanță, se înșală amarnic”

D.Ş.: Cât de nefastă este izolarea pentru un om activ, obișnuit să iasă, să socializeze?

Acad. Ioan-Aurel Pop: Izolarea nu este fastă pentru niciun om, pentru ca oamenii sunt prin esența lor ființe sociale. Oamenii nu pot trăi izolați decât în unele cărți de ficțiune și nici măcar în ele. Chiar și Robinson Crusoe a revenit la civilizație. Omenirea există numai fiindcă oamenii interacționează și se află în dialog. Altfel, ar muri! Pentru oamenii activi, izolarea poate să devină aproape ucigătoare, iar pentru cei pensionați de asemenea. Se știe acum că, procentual, nu mor mai mulți bătrâni de Coronavirus decât mureau înainte de molimă. Dar, dacă vor continua să fie discriminați în sens negativ, atunci bătrânii vor muri, cu siguranța, în număr mai mare. De izolare, nu de virus! Bătrânii mor oricum și oricând mai intens decât celelalte categorii de vârstă, așa că „grija” excesivă față de ei este superfluă.

D.Ş: În acest caz, cât de mult vă afectează acest stat deoparte de viața publică?

Acad. Ioan-Aurel Pop: Pe mine nu mă prea afectează, fiindcă nu mi s-a întâmplat niciodată să nu am ce să fac. Nu mă plictisesc niciodată. Munca intelectuală îmi lipsește întotdeauna, mai ales atunci când sunt ocupat cu administrația. Acum am timp și de munca mea de istoric, așa cum avusesem odinioară. Am atâta material strâns de prin arhive și biblioteci, încât mi-ar trebui vreo douăzeci de ani de libertate totală ca să-l pot prelucra. Iar depărtarea mea de viața publică mă afectează în sensul neputinței de a fi prezent, alături de prietenii și colegii mei, la conferințe, la congrese, la expoziții, la ceremonii în Aula Academiei, la universități, de a nu putea fi împreună cu studenții mei (nu online, ci față în față). Cine crede că școala de orice fel poate să fie la fel de la distanță, se înșală amarnic. Contactul uman este esențial pentru educație.

D. Ş.: Este însă un timp al lecturii, care sunt lecturile acad. I. A. Pop?

Acad. Ioan-Aurel Pop: Eu sunt învățat să citesc beletristică în fiecare zi. Acum am timp și mai mult. Dar recuperez mult din lecturile de specialitate neparcurse în anii din urmă și care mă așteptau pe birou, în bibliotecă, pe net etc. Citesc istorie medievală universală și românească, mă pun la curent cu noile idei, mai semnalez și colegilor unele rezultate recente. Acum, de exemplu, aprofundez o carte deosebită, polemică și care a stârnit mari polemici, a unui cercetător și profesor român din SUA – Florin Curta – despre „facerea slavilor” și prezența lor la Dunărea de jos prin anii 500-700 după Hristos.

D. Ş.. Academia Română a pierdut din activitățile obișnuite pentru primele luni ale unui an. Ce a pierdut pană acum Academia Română?

Acad. Ioan-Aurel Pop: Nu știu dacă chiar a pierdut Academia! Au pierdut, cred, cei care așteaptă de la Academie un puls permanent al ceremoniilor științifice. Cercetarea în Academie a continuat și în lunile martie și aprilie, aproape la fel ca înainte. Institutele de specialitate ale Academiei – cele cu profil medical, chimic, biologic – au lucrat și lucrează non-stop pentru combaterea pandemiei. Institutul de Virusologie face teste ale populației, iar Spitalul Elias (aflat în administrarea Academiei) este în prima linie a marii ofensive de limitare a răspândirii bolii, de menținere a stării de sănătate a populației. Altminteri, ultimele ceremonii în Aula Academiei au fost în prima jumătate a lui martie 2020: celebrarea celor 200 de ani de la nașterea lui Alexandru Ioan Cuza (în vremea căruia s-a plănuit Academia acum peste 150 de ani) și discursul de recepție al acad. Octavian Lazăr Cosma. Nu am mai putut face, din păcate, astfel de ceremonii, nici expoziții (care erau curente) la Biblioteca Academiei, nici lansări de carte, nici adunări generale etc. Se vor relua, însă, toate, în condiții de „distanțare socială” (cum se spune acum; mai potrivit ar fi să se spună „distanțare fizică”, fiindcă oricum trăim în societate și nu ne putem despărți de ea).

D. Ş.: Câte dintre activitățile pierdute mai pot recuperate?

Acad. Ioan-Aurel Pop: Aproape toate se vor replanifica și se vor ține la alte date. Repet, nu s-a pierdut mult. Academia Română are o activitate de bază, curentă, care nu s-a întrerupt niciodată. Academia este – în pofida unor prejudecăți – o instituție vie, prezentă în orice împrejurări în viața intelectuală a țării și în schimbul mondial de valori spirituale.

D.Ş.: Ce rămâne din 2020 ca posibile activități?

Acad. Ioan-Aurel Pop: Din momentul în care se vor permite iarăși adunările publice, se vor derula toate activitățile curente și cele extraordinare. Este vorba despre sesiunile științifice ale institutelor și centrelor de cercetări, despre aniversări și comemorări, despre mese rotunde, discursuri de recepție, adunări generale, colaborări internaționale. Era planificată, de exemplu, în iunie o mare manifestare dedicată educației din România, cu toți factorii implicați, în frunte cu Ministerul Educației și Cercetării, pentru desprinderea de soluții de redresare în viitor. Acțiunea se va ține, probabil, în cursul toamnei acestui an.

D.Ş.: Este și un timp al scrisului, la ce lucrează Ioan-Aurel Pop în aceste zile?

Acad. Ioan-Aurel Pop: Termin proiecte vechi lăsate de izbeliște, din lipsă de timp și fac noi planuri. Mă risipesc și în multe comentarii asupra situației-limită pe care o traversăm. Am aproape gata o carte despre Huniazi sau, pe românește, Hunedorești. E vorba, în esență, despre Iancu și Matia Corvin și despre lumea lor. Am pregătit ediția a II-a a unei lucrări de tinerețe, dedicate instituțiilor medievale ale Transilvaniei. Reunesc acum câteva zeci de eseuri despre limba română, despre aberațiile pătrunse recent în limbă, despre nevoia apărării limbii noastre. Am în minte o carte despre pământ, despre regimul și rostul stăpânirii pământului în Evul Mediu, plecând de la proverbul „Ai carte, ai parte!”, ceea ce însemna inițial că dacă ai document de donație (diplomă sau chartă), atunci ai parte de pământ; altminteri ajungeai la voia întâmplării, puteai să fii ușor deposedat și să devii un om lipsit de libertate. Pentru mine, trecutul este a doua natură, este o viață paralelă. Cercetându-l, mă simt privilegiat, stau la masă cu prinții, voievozii și regii, îl chestionez pe un om al bisericii, mă întrețin cu țăranii. Pe măsură ce trec anii, mă conving că viața nu este trecut, prezent și viitor, ci o curgere continuă cu foarte multe elemente etern umane, care sunt un veșnic izvor de înțelepciune.

Demostene ŞOFRON

Din 14 martie 2020, majoritatea instituţiilor-artă, cultură, ştiinţă…-şi-au încetat activitatea, pauză forţată, lungă şi nedorită. Dar şi cu o incertă dată de reluare în viitorul apropiat.

Interlocutor mi-a fost şi ţin să-i mulţumesc pentru amabilitate şi deschidere, acad. Ioan-Aurel Pop. Am abordat teme dintre cele mai diverse, baza discuţiei constituind-o, firesc pentru aceste timpuri, Academia Română. For de înaltă spiritualitate în care activitatea de bază, cea curentă, a continuat, cu un plus din partea institutelor de specialiate numind aici cele medicale, chimice şi biologice. Un capitol aparte în discuţie l-a ocupat omul şi istoricul Ioan-Aurel Pop. Mă opresc aici. Vă las în compania unui om fascinant, şi afirmaţia nu estde deloc exagerată.