Cu pictoriţa Aurelia CHIŞU COSMA despre abordarea suprafeţelor triunghiulare

DSCN4647 Noi semnificaţii şi moduri de sugerare, provocări pentru pictorul care caută, inovează, visează… În cadrul ediţiei 2014 a Salonului de Iarnă al Medicilor (eveniment găzduit, spre finele anului trecut, de Muzeul de Artă din Cluj-Napoca), atenţia vizitatorilor a fost atrasă de suita de picturi… triunghiulare ale artistei clujene Aurelia Chişu Cosma. În aceste zile, pictoriţa are în pregătire o expoziţie alcătuită din peste 50 de lucrări de aceeaşi factură, care urmează să aibă vernisajul la Palatul Cercului Militar Naţional din Bucureşti.

• La solicitarea noastră, despre avantajele abordării suprafeţelor triunghiulare şi caracterul inovativ al suprapunerii pînzelor a făcut cîteva consideraţii chiar autoarea acestor lucrări, artista plDSCN4644astică Aurelia Chişu Cosma.

Consider că formele pure sînt utile în susţinerea unei ordini vizuale, dar expresia artistică are nevoie de căutări noi, de forme noi, dinamice, însufleţite, care să descrie experienţa umană. În demersurile mele picturale, în căutarea unui drum propriu, am explorat căi variate de exprimare şi am încercat să dau ideilor o formă unică, atît ca stil, cît şi ca formă de transpunere. Prin suprapunerea pînzelor triunghiulare într-o tratare absolut nouă, am obţinut suprafeţe de lucru cu forme deosebit de interesante, adică suprafeţe neregulate, cu unghiuri drepte, ascuţite sau obtuze. În funcţie de modul de aşezare a pînzelor, am obţinut spaţii de lucru cu orizontale, drepte sau cu denivelări. Mărturisesc că aceste suprafeţe devin o adevărată provocare pentru pictorul care caută noi căi de exprimare. Se poate realiza, astfel, o nouă interacţiune dinamică a forţelor vizuale printr-un nou cîmp perceptiv, organizat sub forma unor forţe de echilibru ale mai multor focare de energie vizuală, a vectorilor ce se leagă între ei de la dreapta la stânga, de la stînga la dreapta sau din centru spre periferia cîmpului vizual. O astfel de compoziţe poate deveni un mod de sugerare prin forme a unei semnificaţii ce trebuie să dea de gîndit privitorului.

• Ce e bine de ştiut, înainte de asumarea acestei provocări?

Adoptarea formelor triunghiulare ca suprafeţe de lucru presupune o temeinică cunoaştere a relaţiilor dintre forme şi semnificaţia lor. Prinr-o astfel de abordare, pornind de la principiile percepţiei vizuale, am inversat punctul de plecare. În loc să plec de la psihologie spre artă – aşa cum am procedat mereu – am plecat de la artă spre resursele oferite de psihologie. Acest lucru a fost necesar pentru a putea rezolva multiplele situaţii de ordin tehnic şi componistic pe care le ridică suprafeţele cu forme neregulate. Prin adoptarea formelor triunghiulare ca suprafeţe de lucru apare o modificare a direcţiei unghiurilor, a liniilor verticale, a orizontalelor, dar mai ales a oblicelor, care împreună modifică semnificaţia formelor ce alcătuiec compoziţia.

• Există, fără îndoială, şi dezavantaje în ceea ce priveşte acest mod de abordare, nu?

Da, apar dificultăţi în echilibrarea compoziţiei, este necesar un efort mental de reprezentare a formelor pentru obţinerea unei noi ordini vizuale şi realizarea expresivităţii artistice şi, nu în ultimul rînd, este implicat un efort fizic în timpul lucrului, datorită abordării suprafeţei de lucru cînd pe verticală, cînd pe orizontală, în poziţii adesea vicioase, dificile.

• Cît despre avantajele abordării suprafeţelor triunghiulare, ce-ar mai fi de spus?

Înainte de orice, privitorul este surprins, este contrariat de acest nou mod de abordare şi doreşte să înţeleagă ce se petrece pe pînză, se opreşte mai mult asupra ei, o analizează mai atent, pentru că îi trezeşte curiozitatea… Este asemenea sentimentului trăit în timpul descifrării unei partituri muzicale scrise într-o formă nonconformistă, în care fiecare element are valoarea unei note. Acest mod de abordare poate constitui o nouă şcoală a fanteziei, ce permite privitorului să se plaseze în centrul acţiunii compoziţiei.

• Dar artistul, ce simte artistul?

Noua abordare permite realizarea unor compoziţii cu mai multe centre de interes şi realizarea unei noi ordini vizuale., de asemenea, o organizare mai complexă a imaginii în două sau mai multe registre – diptic, triptic, poliptic – constituind o soluţie fericită pentru teme narative complexe. În euforia şi entuziasmul care m-au însoţit la această descoperire, precum şi graţie aprecierilor pozitive venite cu ocazia expoziţiei de grup prilejuită de Salonul de Iarnă, am hotărît ca cea de-a treia expoziţie personală a mea să cuprindă exclusiv lucrări din ciclul pînzelor triunghiulare 3D.

A consemnat Michaela BOCU

m.bocu@ziarulfaclia.ro

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.