Se spulberă miturile

ILIE CĂLIAN

Faptul că Parlamentul a acceptat urmărirea penală şi arestarea pînă şi a intangibilei “protejate” a lui Băsescu, Elena Udrea, acaparează interesul publicului. De fapt, dacă luăm în calcul numărul de foşti miniştri, parlamentari, procurori şi judecători aflaţi în cercetare sau deja condamnaţi, interesul nostru trebuie să depăşească “simplul” caz Elena Udrea şi să discutăm despre cîteva “mituri”.

Unul dintre ele este acela a comuniştilor care sabotează ţara. Dacă analizăm componenţa conducerilor unor instituţii, vom vedea că este vorba cu precădere de persoane care n-au avut nicio funcţie înainte de 1989 – ba nici nu ajunseseră la vîrsta majoratului. Adică: poveştile despre promovarea tinerilor şi a femeilor ca o garanţie a “înnoirii” şi purificării clasei politice, cu scopul înlăturării corupţiei şi a eficientizării instituţiilor statului, sînt contrazise de realitatea acestor procese şi condamnări.

Atît Elena Udrea însăşi, cît şi persoane din fruntea luptei împotriva corupţiei (precum acea fostă şefă de la DIICOT, Alina Bica) şi-au făcut studiile după 1989 şi, în cîţiva ani, au izbutit să se cocoţeze în posturi foarte înalte. (În privinţa Elenei Udrea, să ne amintim că una dintre “prestigioasele” universităţi private bucureştene s-a simţit onorată s-o primească pe această mare “specialistă” în rîndul corpului didactic.) La fel, a “căzut” de multă vreme mitul votului uninominal, cu care prostise Băsescu electoratul român: n-am avut un Parlament mai pestriţ şi mai ineficient decît aceasta. Pe de altă parte, afirmaţiile Elenei Udrea despre implicarea SRI, prin persoana prim-adjunctului gen. Florian Coldea, în viaţa politică, inclusiv alcătuirea dosarului Elenei Udrea, ridică încă un semn de întrebare asupra acestui serviciu, după conflictul lui cu judecătorii de la Curtea Constituţională şi demisia directorului George Maior. (Apropo de acuzele Elenei Udrea la adresa SRI, dar şi de acuzele pe care le-a adus DNA fostei “protejate” a lui Băsescu, ar fi de semnalat un fapt ciudat: în toate cazurile în care DNA îşi etala încătuşaţii, printre acuzele DNA se găseau, ca dovezi, felurite interceptări făcute de SRI. Cum se face, oare, că, în acest caz, n-au apărut asemenea interceptări? Ori gen. Coldea n-o supraveghea pe Elena Udrea, ca nu cumva să se strecoare şi vreo convorbire cu şeful său suprem, şeful CSAT, preşedintele Traian Băsescu, sau, eventual, persoane din ţări aliate, fie gen. Coldea sau procuroarea şefă a DNA, Laura Codruţa Kövesi, şi-au păstrat pentru alte momente asemenea înregistrări.)

În acest context, a trecut aproape neobservat de către presă şi public discursul rostit în faţa Parlamentului de Klaus Iohannis, în care noul preşedinte prezintă urgenţele de care ar trebui să se ocupe Legislativul – adică pe unele dintre temele la care m-am referit mai sus: sistemul electoral şi de finanţare a partidelor şi campaniilor electorale, reprezentarea şi compoziţia Parlamentului, sistemul de vot, imunitatea parlamentară, legea securităţii cibernetice.

De ce, veţi întreba, mai este nevoie de clarificarea procedurilor de ridicare a imunităţii parlamentare, de vreme ce, în ultima vreme, parlamentarii nu au opus cercetării şi arestării unor parlamentari?! De fapt, şi chestiunea imunităţii parlamentarilor a fost tratatată ca un mit, ajungîndu-se, în ultima vreme, să se sară peste cal, în sensul că marea majoritate a populaţiei crede că parlamentarii n-ar trebui să aibă nici un fel de imunitate. Păi, nu e chiar aşa. Dacă un parlamentar poate fi încătuşat în orice condiţii, înseamnă că deschidem uşa unui taifun de abuzuri: ca să compromiţi un adversar politic, e suficient să aranjezi cu un procuror să-l încătuşeze pentru acuze imaginare. Or, cum am spus, avem deja exemple de procurori şi judecători incorecţi, ba chiar înfipţi pînă-n gît în murdării de tot felul. De fapt, în dorinţa noastră – justificată – de a avea o Justiţie independentă, am uitat că nu avem, încă, mijloacele pentru a aplica şi Puterii Judecătoreşti controlul societăţii, ca în cazul Legislativului şi Executivului. Mai exact: dacă un procuror pune cătuşele unei persoane fără a avea dovezi sigure şi distruge cariera publică a unui om -, cine şi cum îi distruge cariera acelui procuror?…