Simeze clujene Centrul de cultură urbană Casino

“Reflexii asupra simţurilor primare”. Un talent viguros : Claudiu Lazăr Melian

De cîte ori am ocazia scriu despre tinerele talente ale României, indiferent de domeniul de activitate îmbrăţişat. Scriu cu sentimentul că în imp, ei sînt cei care vor reprezenta România pe plan mondial, veritabili şi autentici ambasadori. Reiau o mai veche idee, pe plan mondial României i-a mai rămas doar actul artistic, cel sportiv fiind tot mai diluat. Avem copii – plasticieni (pictori, sculptori, ceramişti, graficieni, …), copii – instrumentişti (pian, vioară, violonecl, instrumente de suflat,…),

copii de mare talent, copii care trebuie susţinuţi, promovaţi, copii pe care nu avem voie să-i pierdem.

Personala Reflexii asupra simţurilor primare propune un nume nou, cel al tînărului de numai 17 ani, Claudiu Lazăr Melian. Originar din Suceava, fost elev al Colegiului de artă ‘Ciprian Porumbescu’, Claudiu Lazăr Melian a obţinut, în urma unui concurs internaţional de artă modernă pentru tineret, o bursă de student la Academia de Arte Frumoase din Viena ! Succesul lui mi-aduce aminte de cel al Alexandrei Nechita, numită şi ‘Micul Picasso’, între timp absolventă a celebrei universităţi americane UCLA, pictor şi sculptor de talie internaţională.

Un asemenea destin i se prefigurează şi tînărului Claudiu Lazăr Melian, talent viguros, un stăpîn al tehnicilor mixte. Cele 21 de lucrări expuse în spaţiul Centrului de cultură urbană Casino, redefinesc prin tuşe groase, amestecate, umanul, firea umană. Afirmaţie întărită de tînărul pictor, citez, “Această expoziţie aduce împreună lucrări care fac parte dintr-un concept mult mai amplu despre firea umană, care se autodesfinţează în contextul vremurilor actuale”.

Lucrările lui Claudiu Lazăr Melian mă duc cu gîndul la celebrul poem Howl/Urlet a lui Allen Ginsberg, 1955 – publicat în 1956, pe care vi-l supun atenţiei. Regăsim aceiaşi generaţie debusolată, “ochii goi şi desfundaţi”, “gura distrusă şiCreierul distrus”, “flămînzi şi singuri”, “urlete sfinte !”. Şi revin la cele scrise de Claudiu Lazăr Melian, “ne lăsăm cu toţii pradă simţurilor animaliceşi apoi încercăm să recuperăm ceea ce era cîndva al nostru, o urmă slabă de naivitate în dezgustul care ne înconjoară”.

Demostene ŞOFRON