Diploma de Drept: respectarea sau încălcarea legii?!

Ilie CĂLIAN

CALIAN-Nu ştii dacă Naţionalul clujean are în repertoriu vreo cinci-şase comedii? Vreau să-mi fac abonament. – mă întreabă un cunoscut. – Da’ de ce? – Îl întreb, în bunul obicei românesc, de a răspunde la o întrebare cu altă întrebare. – M-am plictisit de televizor. Pînă acuma, de zece ani, de cînd a fost Băsescu preşedinte, aveam la televizor comedii – mai ceva decît ale lui Caragiale. Acuma, noul preşedinte tace. Zice că şi face. Nu ştiu ce face, dar comedie la televizor nu mai prea avem. – Păi – zic-, uită-te la ce face DNA, la tot felul de arestări şi “reţineri”, cu oameni “grei”, foşti miniştri, secretari de stat, ba chiar şi procurori. – Nu – zice -, asta nu mai e comedie, ci tragedie. Tragedie Naţională. Iar mie nu-mi plac tragediile. Îmi plac tragediile “clasice”, ălea pe principii etice. În zilele noastre, etica nu mai contează.

Prietenul meu are “dreptatea” lui: după plecarea lui Băsescu de la Preşedinţie, s-au terminat permanentele scandaluri, atacuri la adresa oricui, vorbele fără rost, agitaţiile în folosul lui şi al protejatelor şi protejaţilor lui. Noul preşedinte spune că vrea normalitate. Adică un alt fel de a fi preşedinte – iar premierul îi cîntă în strună, ca să poată să-şi vadă de treburile Guvernului. În lipsa ciocnirilor dintre cele două “palate”, se întîmplă alte lucruri. De pildă, pe zi ce trece se adevereşte că percepţia “populară”, cum că Justiţia e coruptă, se dovedeşte a avea “la bază” o anume realitate: nu doar aceea a unor decizii contestate şi contestabile (multe ajunse la CEDO şi pentru care plătim o groază de bani din bugetul României, adică din buzunarul puţinilor contribuabili reali), ci o altă realitate. Anume, aceea a unor oameni care au lucrat chiar în aparatul Justiţiei – de la procurori şi judecători la funcţionari din Ministerul Justiţiei.
Toţi aceştia sînt, împreună cu avocaţii, jurisconsulţi, consilierii juridici, juriştii din comisiile Parlamentului ş.a. – oameni cu studii de Drept. Adică, oameni cunoscători ai principiilor fundamentale ale Dreptului, dar şi ai legislaţiei actuale.

Îmi amintesc că, în ultimele două clase de liceu, am avut prieteni studenţi la Drept, care-mi vorbeau despre principiile de Drept, despre Dreptul roman etc., iar ulterior am avut ocazia să cunosc personal cîţiva dintre “monştrii sacri” ai Facultăţii de Drept de la Cluj, şcoală de Drept consacrată încă din perioada interbelică. A fost, pînă în 1989, la Cluj-Napoca, o foarte bună şcoală de Drept – dar erau bune facultăţi şi în celelalte universităţi. Astăzi, avem vreo 100 de universităţi în România. Au fost chiar mai multe. Nu ştiu – nici nu mă “obosesc” să fac un studiu statistic al totalului diplomelor pe care le-au acordat din, să zicem, 1995 încoace. Sînt cîteva sute de mii de diplome de absolvenţi de Drept. E plină ţara nu doar de avocaţi, procurori, judecători, consultanţi juridici, mediatori etc., oameni care îşi iau premînda şi salariul din această muncă. Dar e plină ţara de oameni care au o a doua sau a treia diplomă pe aceea de Drept. Că oamenii din Poliţie este bine să aibă studii de Drept – asta nu deranjează. Că funcţionarii din primării, consilii judeţene şi felurite ministere au nevoie de studii de Drept – nici asta nu mi se pare anormal, ci dimpotrivă. Dar v-aţi pus întrebarea despre numărul celor din politică şi economie care au studii de Drept? Chiar şi în cazul lor ar fi normal. Numai că… Numai că, în cazul celor mai mulţi, este vorba despre diplome de trei parale (sau mai multe, în dolari şi euro, poate şi în franci elveţieni – “împrumuturi pentru nevoi personale”)…

Mă întreb, cu durere: oare profesorii de Drept i-au învăţat pe toţi aceştia să respecte legea, ori i-au învăţat să ocolească legea? Sau, chiar dacă ar fi să acceptăm că nu i-au “învăţat” cum poate fi încălcată legea, simplul fapt că au acceptat să le dea diplomele de-a-mboulea nu poate fi considerat ca o gravă încălcare a deontologiei dascălului de Drept?! Adică, i-au învăţat bine cum să ia Dreptul altora?!
Mergînd mai departe – în relaţie directă cu toate fabricile de diplome de după 1989 – mă întreb dacă am putea contabiliza oarecum şi vreodată toate pagubele – imense! – produse naţiunii române de aşa-zisa elită intelectuală română postrevoluţionară şi democratică?!

Scriam în ultimul editorial că nu pot accepta ideea unui latin, cum că ar trebui să se facă justiţie şi de ar pieri lumea. Nu – pentru că Justiţia trebuie să apere tocmai existenţa lumii. Sînt partizanul altei idei: nu să piară lumea românească, de dragul unor persoane din Justiţie, ci să le “dăm afară” pe acestea şi să reformăm instituţia Justiţiei de asemenea manieră, încît persoanele care fac Justiţie să nu poată să se organizeze într-o gaşcă sau alta, sau mai multe, independente şi inamovibile.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.