Arhivistul IOAN DORDEA – septuagenar

foto1Oamenii arhivelor se bucură, prin specificul muncii lor, îndeobşte de o notorietate limitată. Cel mai adesea alţii culeg laurii pe seama ineditului ştiinţific, pe care ei primii l-au descoperit în colbul vechilor hîrtii. Cine însă cunoaşte sau are curiozitatea de a se apropia mai mult de aceşti reţinuţi servitori în halate de serviciu, poate constata în multe cazuri existenţa unor profesionişti exemplari, devotaţi muncii lor, avînd totodată contribuţii ştiinţifice demne de lumea academică.

Începînd cu anii 70 ai secolului trecut şi pînă acum cîţiva ani, timp de patru decenii, Ioan Dordea s-a remarcat ca o personalitate de primă mărime a Arhivelor Naţionale clujene, recunoscută în acelaşi timp şi pe plan naţional şi internaţional. Între 1976-1986 a fost director adjunct, iar în perioada următoare a participat la toate marile proiecte ştiinţifice şi de reconstrucţie instituţională de după 1989. A fost membru fondator al Asociaţiei arhiviştilor „David Prodan” şi al secţiei române a societăţii săseşti de istorie a Transilvaniei „Arbeitskreis” din Gundelsheim/ Germania. Pe plan internaţional a activat în Secţiunea Arhive Parlamentare şi ale Partidelor Politice din Consiliul Internaţional al Arhivelor şi în Asociaţia Intenaţională de Istorie a Sării.

Absolvent al Facultăţii de istorie a Universităţii clujene în 1969, Ioan Dordea s-a dedicat profesiunii de arhivist, o profesiune care pretinde dăruire, stăruinţă şi disciplină, într-o instituţie cu profil cultural şi administrativ, dar supusă pînă în 1989 unor nepotrivite reguli cazone. Dotat cu ambiţia unui adevărat sportiv de performanţă, Ioan Dordea a folosit din plin avantajele profesiunii, acumulînd cunoştinţe practice şi ştiinţifice care l-au dus la adevărata performanţă, atît în domeniul arhivisticii, cît şi în cel al ştiinţei istorice. A parcurs cu strălucire toate treptele consacrării profesionale, inclusiv doctoratul la universitatea clujeană, cu o teză originală privind exploatarea sării în Transilvania, în curs de publicare.

A fost o perioadă îndelungată specialistul Arhivelor pe limba germană, pe care a valorificat-o la inventarierea documentelor, la elaborarea de publicaţii de documente şi lucrări ştiinţifice, la depistarea de documente de interes românesc din arhivele austriece, la relaţiile instituţiei cu cercurile ştiinţifice din Germania. Şi-a însuşit foarte bine limbile documentelor clujene, în primul rînd germana în grafia gotică, pe care a predat-o apoi la studenţii facultăţii de istorie.

Ca editor de documente, Ioan Dordea şi-a legat numele de volume prestigioase ale istoriografiei noastre, precum Izvoarele răscoalei lui Horea. Diplomataria, Documente bistriţene 1571-1585, Minorităţile naţionale din România, 3 vol., 1918-1938,De la Pronunciament la Memorandum, Documente privind mişcarea naţională a românilor din Transilvania, 2 vol., 1867-1892, Karl Kurt Klein. Corespondenţă 1897-1997, ş.a.

Pe tărîmul cercetării istorice propriu-zise, Ioan Dordea s-a remarcat în special ca istoric al mineritului din Transilvania, prin numeroase studii şi editări de documente, îndeosebi pe baza inepuizabilului fond arhivistic „Tezaurariatul minier al Transilvaniei”. Prin colaborarea sa la cele zece volume monumentale de istoria mineritului ardelean, editate de Muzeul mineritului din Bochum (Germania) – iniţiate sub titlul Argintul şi sarea în Transilvania/Silber und Salz in Siebenbürgen -, dl. Dordea a contribuit la cunoaşterea şi integrarea contribuţiei româneşti la istoria mineritului european. Domnia sa este la ora actuală cel mai bun specialist român al istoriei exploatării sării, avînd cercetări şi publicaţii recunoscute pe plan internaţional.

Arhivist de o viaţă, a publicat numeroase lucrări de istorie arhivistică, dintre care amintim doar contribuţia la volumul Din istoria arhivelor ardelene, elaborat cu prilejul împlinirii a 75 de ani de la înfiinţarea Arhivelor din Cluj (1995).

În Arhivele clujene a fost, fără îndoială, sub raport profesional, cel mai ambiţios şi bun specialist al perioadei celor două decenii în care am colaborat, 1989-2009. A participat cu competenţă şi angajare la toate realizările acelei perioade: proiecte, publicaţii, sesiuni ştiinţifice, asociaţia profesională şi revista de arhivistică, contacte internaţionale. S-a manifestat ca un angajat foarte conştiincios şi devotat instituţiei, conştient că această conduită este şi cea mai potrivită pentru ţintele afirmării sale profesionale individuale. Bun cunoscător al fondurilor şi colecţiilor clujene şi stăpîn la detaliu pe toate secretele profesiunii de arhivist, s-a străduit să ajute pe mai tinerii colegi în tainele ei şi să le insufle aceeaşi pasiune pentru slujirea tezaurului arhivistic al ţării. Pe urmele lui Andrei Kiss şi Alexandru Tămaş, pentru a-i pomeni doar pe doi dintre arhiviştii marcanţi ai Clujului trecuţi recent în eternitate, apreciaţi colegi de muncă, Ioan Dordea a dus mai departe cu distincţie numele de arhivist şi se bucură de aprecierea binemeritată a celor de azi. În pragul celor şapte decenii de viaţă, îi dorim multă sănătate şi energie, spre a-şi finaliza proiectele în curs şi a aborda altele noi, Sărbători fericite şi La mulţi ani!

Dr. Ioan Drăgan

(Directorul Arhivelor Naţionale ale României)

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.