Isteria nativă şi isteria activă – în “spaţiul public”

Ilie CĂLIAN

CALIANAm fost întotdeauna – de cînd sînt ziarist (adică de aproape 50 de ani) – la un pas de a accepta raţiunea “elitelor” care, “luminate”, au condus lumea, şi raţiunea “boborului” oprimat, care şi-a impus punctul de vedere la un moment dat. Dar, de fiecare dată, mi-am amintit că dovezile istorice spun altceva: că niciuna din variante nu este valabilă la modul absolut, indiferent cît de mult ar fi înclinat, la un moment dat, balanţa către o viziune sau alta. Avem exemple de stăpîni absoluţi ai unor imperii, dar şi de răscoale, revolte, insurecţii, revoluţii, lovituri de stat – care au eşuat, în sensul clădirii altor feluri de instituţii, care, la rîndul lor, au creat anumite elite de conducere. Evident, o “republică” absolută nu poate exista: puterea “demos”-ului, puterea “poporului”, trebuie delegată unui număr de oameni oneşti şi pricepuţi. Într-un fel sau altul, orice om recunoaşte acest fapt, iar sondajele de opinie, inclusiv ultimele, demonstrează că “boborul” nu se poate guverna “singur”, ci are nevoie de “delegaţi” ai puterii sale, Dar cum înţelege “boborul” acest lucru?

Dacă analizezi anumite reacţii ale aşa-numitei opinii publice din 1990 pînă azi, o să constaţi un lucru simplu, “de manual”: aceste opinii sînt atît de schimbătoare, încît nu au valoare decît pentru politicieni. De fapt, nu există opinie publică, ci doar opinii ale publicului lor de la un anumit moment dat, opinii care se pot uşor schimba nu chiar ca pondere în total, ci, în realitate, în acelaşi grup şi, pînă la urmă, în acelaşi creier. V-aţi întrebat cum s-au schimbat opiniile unora (sau ale majorităţii populaţiei) din 1990 pînă azi? Aţi încercat să vă priviţi într-o oglindă spirituală şi morală, care v-ar fi păstrat “imaginea” gîndurilor, opţiunilor şi speranţelor din 1990?!

Îmi puneam aceste întrebări – şi încă multe altele – doar la modul retoric. În realitate, toate studiile de psihologie socială şi de politologie – mai mult, toate manualele de manipulare a opiniei publice şi de organizare a revoltelor, revoluţiilor şi războaielor civile – arată clar un lucru, binecunoscut încă din antichitatea aceea romană, care spunea că, dacă vrei să ai linişte în imperiu, trebuie să-i dai “boborului” doar “pîine şi circ”. De fapt, există o stare nativă de isterie publică, de nemulţumire nonlogică, adică ţinînd de percepţie şi nu de analiză, dar care, cu oarecare “efort” din partea unor specialişti în manipularea maselor, poate fi transformată în proteste paşnice sau violente, în voturi pro sau contra, în colaborare socială sau autosabotaj social.

Problema problemelor este că trecerea de la isteria socială nativă la isteria activă în plan social-politic nu se poate face decît cu bani – cu banii care asigură aşa-numita bază logistică, structurile “organizatorice”, plata feluritelor cheltuieli, publicitatea făţişă ori mascată.

Pentru cine cunoaşte cît de cît starea reală a economiei româneşti, este evident că, deocamdată în România, nu există forţe economice capabile să susţină cu bani structurile care să provoace astfel de mişcări sociale. De altfel, cine a avut curiozitatea să afle ce şi cum, va fi aflat că, prin 2005, anumite organizaţii din UE şi SUA s-au lăudat (după Soros), cum au instaurat ele democraţia şi, mai ales, cîte miliarde au investit pentru “revoluţiile colorate” din România, Ucraina, Georgia şi, ulterior, Serbia, şi, la fel, cine a avut curiozitatea să se intereseze pe ce lume trăim, ar fi aflat că, de cum s-au încheiat revoluţiile din “Primăvara arabă”, în tot largul sudic şi estic al Mediteranei s-au descoperit mari rezerve de petrol şi gaze. Nu cumva banul – ochiul Dracului, ducă-se pe pustii – ar avea vreo legătură cu aşa-zisul export de democraţie?! Şi să nu fie nicio legătură cu aşa-zisul export de democraţie?! Şi să nu fie nicio legătură cu faptul că tocmai Estul Ucrainei este cel mai important din punct de vedere economic, cel mai bogat în rezerve de gaze de şist, de exemplu?!

Bineînţeles, sociologii nu explică – decît în tratatele lor specioase şi greu de înţeles de către cei nepregătiţi, – cum s-ar putea transforma ceea ce am numit eu isterie nativă în isterie activă. Cîştigă şi ei o pîine!…

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.