Cenaclul literar „Radu Stanca”, ediţia întîi

Miercuri, 12 noiembrie, a avut loc şedinţa inaugurală a Cenaclului literar „Radu Stanca” (fost „Vasile Sav”), aflat sub egida Ligii Scriitorilor din România. Cenaclul funcţionează la Centrul de Zi pentru Vîrstnici Nr. 2, condus de Maria Bobină, în sediul temporar din Bdul. 21 Decembrie 1989, nr. 108. Întîlnirea a fost deschisă de Maria Bobină, care a adresat salutul de întîmpinare, după care a dat cuvîntul poetului Al. Florin Ţene, conducătorul cenaclului şi preşedintele naţional al LSR, care a prezentat ordinea de zi. În alocuţiunea sa, acesta a menţionat că, după zece ani, cenacliştii au ales să-şi desfăşoare activităţile sub semnul altui patron spiritual, poetul şi omul de teatru Radu Stanca (1920-1962).

Prof. Antonia Bodea, conducătorul Cenaclului „Artur Silvestri”, a venit înaintea colegilor cu un eseu-portret în care a surprins liniile directoare ale activităţii culturale a lui Radu Stanca. Numele lui Radu Stanca se leagă indisolubil de Cercul Literar de la Sibiu, unde s-a afirmat ca poet, şi de dramaturgia românească postbelică. Grupul de literaţi din jurul „Revistei Cercului Literar”, al cărei redactor a fost Ion Negoiţescu, s-a manifestat în direcţia artei ca modalitate de implicare în viaţa cetăţii, fiind, în acelaşi timp, „frondă la adresa tradiţionalismului”. În articolul „Resurecţia baladei”, Radu Stanca afirma că genul baladesc este o modalitate lirică de trăire şi expresie. Antonia Bodea a subliniat că fiecare dintre cele cincisprezece balade ale poetului au la bază mituri sau momente cruciale din trecutul istoric, în vreme ce în genul dramatic el a fost autorul unui „teatru de factură poematică”.

În privinţa recuperării operei lui Radu Stanca, un rol esenţial l-a avut conf. Anca Sîrghie, care şi-a luat doctoratul cu un studiu monografic închinat poetului-dramaturg, a cărui operă continuă să o cerceteze, pregătind pentru tipar o lucrare exhaustivă închinată lui. Pentru a ilustra trăsăturile baladistului Radu Stanca, Antonia Bodea a lecturat poemul închinat Ioanei d’Arc.

În intervenia sa, Voichiţa Pălăcean-Vereş a vorbit despre faptul că poetul, deşi discipol şi asistent al lui Blaga, nu este un epigon al expresionismului şi că poezia lui, originală şi proaspătă, poate fi considerată expresia „resurecţiei romantismului”. Interesant este şi că opera poetică a lui Radu Stanca este bine consolidată în conştiinţa publicului, cu toate că acesta a semnat mai puţin de două sute de poeme. Pentru a ilustra calităţile liricii lui Radu Stanca, Voichiţa Pălăcean-Vereş a recitat „Frunzele (Elegie de toamnă)”.

Al. Florin Ţene l-a omagiat pe Radu Stanca citind poemul emblematic al acestuia, „Sînt cel mai frumos din oraşul acesta”, urmat de două poezii proprii închinate patronului spiritual al cenaclului, „Sînt poetul esenţelor tari” şi „Sînt frumosul nebun”.

Reputatul scriitor Teodor Tanco, pentru prima oară în mijlocul cenacliştilor, a emoţionat audienţa cu evocarea lui Radu Stanca, fiind singurul dintre cei prezenţi care l-a cunoscut personal, în timpul studenţiei, cînd audia cursurile lui Lucian Blaga, şi la anii deplinei maturităţi. „Subiectul copleşitor” a fost tratat de prof. univ. Teodor Tanco cu un preambul despre Cercul de la Sibiu, subliniind că „gruparea cenacliştilor n-a fost unitară sub raport estetic” şi că „Sibiul nu mai poate ieşi de sub autoritatea personalităţii literar-artistice a lui Radu Stanca”. Vasile Puiu Sfîrlea a intervenit spre a vorbi despre atmosfera de la cursurile lui Liviu Rusu, profesor al Universităţii clujene în acelaşi timp cu poetul-filosof. În finalul şedinţei, ing. Ioan Ghiorţean, în vîrstă de 90 de ani, decanul de vîrstă al participanţilor, aflat pentru prima oară la cenaclu, a citit trei poezii proprii, „Uităm’’, „Decepţie’’, „Tu şi eu’’, fiind răsplătit cu aplauze de public.

Următoarea şedinţă de cenaclu va avea loc în 10 decembrie, începînd cu ora 11.

Voichiţa Pălăcean-Vereş