Negoiţă Lăptoiu, Un destin modelat de freamătul artei

Negoita LaptoiuLa împlinirea vîrstei de 75 de ani, cunoscutul comentator şi istoric de artă Negoiţă Lăptoiu vine în faţa publicului oraşului Cluj-Napoca (al cărui locuitor a devenit de mai bine de o jumătate de veac, din 1960, de cînd a ajuns student la Istorie), cu o carte de rememorare a timpului trecut, examinînd cu maximă parcimonie şi bunele şi relele pe care le-a trăit. E un examen de autocunoaştere şi autoapreciere care merită să fie urmărit, deoarece ne pune în faţa „unui destin modelat de freamătul artei”, dar şi a eforturilor trăite de tînărul studios, pornit de foarte de jos, de la rădăcinile ţărăneşti ale neamului. S-a născut la 6 august 1939 în comuna Buda de lîngă Rîmnicu Sărat, într-o familie de ţărani, dragostea pentru carte ducîndu-l la liceul din Rm. Sărat, pe care l-a absolvit în 1953. După ce a gustat din pîinea învăţătorului de ţară a venit la Facultatea de Istorie din Cluj, lucrînd apoi ani de zile la Muzeul de Artă din oraşul nostru, ajungînd la un moment dat la demnitatea de director al acestuia, specializîndu-se în Istoria artelor, domeniu în care şi-a susţinut şi doctoratul. Împreună cu prietenul şi colegul Mircea Ţoca, el s-a numărat printre apropiaţii marelui sculptor Romul Ladea, în atelierul căruia a participat la celebrele întîlniri de joi, între 1966-1970. Şcoala practică învăţată acolo l-a ajutat să pregătească numeroase cataloage, prin care a promovat numeroşi artişti plastici de toate formaţiile şi valorile, impunîndu-se ca unul dintre cei care s-au dedicat cu multă dăruire susţinerii „duhului autohton”, după cum o mărturiseşte, formîndu-se în preajma unor pictori de primă mînă, precum Petre Abrudan, Alex Mohy, Coriolan Munteanu, Teodor Harşia, Aurel Ciupe, Anton Lazăr, care au făcut obiectul cercetărilor sale, la fel după cum a ştiut să readucă în actualitate reprezentanţi de frunte ai Şcolii de la Baia Mare, de la Cluj, Sibiu sau Timişoara, prin nume ca Al.Popp, Aurel Popp, Victor Gaga, Carol Pleşa, Emil Cornea, Flaviu Domşa, Pericle Capidan, A. Demina, Octavian Smigelschi, T.Melka, J.Mattis-Teutsch ş.a. S-au născut astfel şi primele publicaţii de promovare a fenomenului plastic contemporan, prin cărţi, albume, monografii, cu titluri ca: Profiluri grafice contemporane (1971), Muzeul de Artă Cluj (1974), Incursiuni în plastica transilvană, I-V (1981; 1987; 1999; 2009; 2014); Plasticieni timişoreni (1992), Plasticieni clujeni (2011), Enciclopedia artiştilor români contemporani, I-VI (1996-2009), dar şi prin monografii închinate unor personalităţi, precum: Iulius Podlipny, Nagy Imre, Alex Mohy, Petre Abrudan, Teodor Harşia, Eugen Gîscă, Tasso Marchini, Romul Ladea, Victor Gaga, Magda Ziman, Ion Sasu, Cornel T. Durgheu, Anton Lazăr. E o operă impresionantă care valorifică fenomenul artistic românesc transilvănean din toate punctele de vedere, mărturisind astfel o pasiune şi o preocupare de înaltă calitate profesională, aducînd, nu de puţine ori, date şi informaţii puse în circulaţie pentru întîia oară, atît prin cărţile publicate, cît şi prin comunicările, conferinţele, evocările prilejuite de vernisaje, tabere de creaţie sau expuneri publice la Universitatea populară, la Zilele culturii clujene sau la Galele Medicină, Artă, Cultură iniţiate de prof. dr. Nicolae Hâncu, în cadrul cărora el a fost de neînlocuit, şi care au ajuns la aproape 160 de ediţii. Nu există bibliotecă, arhivă, muzeu sau monument în aer liber pe care el să nu le fi vizitat, studiat, prezentat publicului cititor, dovedind nu numai o rară devoţiune şi iubire faţă de artă, ci şi multă aplicaţie şi competenţă de comentator, bibliograf şi interpret, un om pentru care fenomenul artistic s-a identificat cu însăşi viaţa sa de fiecare zi. Aşa după cum mărturiseşte, el e „fericitul martor al sintezelor plastice anuale derulate la Cluj pe parcursul ultimei jumătăţi de veac”, făcînd din cronicile sale publicate în „Făclia” şi în alte publicaţii cu profil cultural-artistic o adevărată şcoală de iniţiere şi informare plastică pentru publicul iubitor de artă, dar păstrînd pentru ţinutul său natal un respect deosebit, marcat printr-o importantă donaţie făcută Muzeului din Rîmnicu Sărat. A fost nelipsit de la schimburile de artişti, organizate (sau venite) din oraşe ca Iaşi, Tîrgu Mureş, Baia Mare, Oradea, Timişoara etc. sau de la expoziţiile Muzeului de Artă, ale galeriei Artiştilor Plastici sau ale celor de la Clinica Medicală V, unde a colaborat fructuos cu profesorul Ion Zăgreanu, Caius Duncea, prezentînd lucrări de Ioan Sbîrciu, Octavian Cosman, Gh. Apostu, Gavril Gavrilaş, Eugen Patachi, T. Botiş, Al. Cristea, Vasile Pop, Carol Nebert, Maria Truţă, Gh. Aştilean, Doina Hordovan, Victor Ciato, Cornel Brudaşcu, V. Gheorghiţă ş.a., susţinînd pe toate căile nu numai recuperarea trecutului valoros, dar şi impunerea în conştiinţa publică a reprezentanţilor de frunte ai artei contemporane. A sprijinit ca nimeni altul iniţiativele unor colecţionari ca prof. O. Fodor sau prof. Chiricuţă şi a participat alături de importanţi oameni de decizie, ca Vasile Drăguţ, la acţiuni de interes naţional. Un moment esenţial în viaţa sa, aşa cum reiese din capitolul Profesorul, l-a constituit intrarea sa în învăţămîntul superior, prin cursurile ţinute la Oradea şi Timişoara şi comisiile de doctorat la care a luat parte. Actul cultural de cea mai mare importanţă îl constituie participarea lui substanţială, alături de prof.dr. N. Hâncu, la Galele Medicină, Artă, Cultură şi la mai toate acţiunile iniţiate de „Casa Artelor” a Fundaţiei Carpatica, unde contribuţia sa a fost esenţială. Om de cultură veritabil şi activ, profesorul Lăptoiu a fost recompensat cu titlul de Senior al oraşului, cu numeroase premii, diplome, distincţii, numele său devenind unul de referinţă în numeroase dicţionare şi enciclopedii, fapt care îl onorează şi îl obligă. Cartea de faţă dă seama de toate aceste momente de apreciere publică, îmbogăţite prin mărturii din corespondenţa sa bogată şi printr-o impresionantă bibliografie a operei proprii, care vorbeşte de la sine despre efortul intelectual permanent care i-a însoţit existenţa de-a lungul celor 75 de ani pe care-i rememorează. Mărturia autobiografică a profesorului N. Lăptoiu se înscrie ca un act de cultură necesar şi absolut obligatoriru pentru Clujul zilelor noastre, mai ales că e însoţit şi de o frumoasă secţiune ilustrativă, care dă seama despre etapele evolutive majore care i-au traversat existenţa.

Mircea POPA

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.