„Domeniul Coroanei: instituţia model a lui Carol I după 130 de ani”, autori Nicolae Ştefan Noica şi Ştefan Petrescu

Domeniul CoroaneiLa Editura Vremea din Bucureşti a apărut în condiţii grafice excelente, sub semnăturile lui Nicolae Şt. Noica şi a lui Ştefan Petrescu, impozanta lucrare „Domeniul Coroanei: instituţia model a lui Carol I după 130 de ani”. Monografia cuprinde un scurt „Cuvînt însoţitor” al şefului onorific al Casei Majestăţii Sale Regelui Mihai I, Andrew Popper, care subliniază că: „Dintre nenumăratele realizări ale lungii domnii a Regelui Carol I, două stau în istorie pe un loc inegalabil, prin forţa şi viziunea lor: Expoziţia Naţională Română din 1906 şi, două decenii mai devreme, instituţia Domeniului Coroanei, întemeiată prin lege, la 9 iunie 1884”.

Ideea autorilor de a face cunoscută publicului românesc contemporan instituţia Domeniului Coroanei, materializată în acest volum, este excelentă, pentru că prezintă în lumina adevărului ce a fost aceasta, ce a însemnat ea pentru Coroană şi pentru societatea românească a vremii.

În „Argument”, autorii explică necesitatea şi justeţea înfiinţării Domeniului Coroanei ca suport pentru cheltuielile de reprezentare ale Casei Regale a României. Administratorii care s-au succedat la conducerea Domeniului Coroanei l-au gestionat bine, cu timpul fiecare dintre acestea devenind adevărate exemple de exploataţii agricole, silvice şi chiar de prelucrare industrială a produselor. Ei au fost: Ion Kalinderu (1884-1914), Barbu Ştirbei (1914-1919), Ernest Baliff (1921-1941), Alexandru Manolescu (1941-1942) şi Dimitrie Negel (1942-1947).

Cartea este structurată în următoarele capitole: „Crearea Domeniilor Coroanei”, „Organizarea şi administrarea Domeniilor Coroanei”, „Construcţii realizate de Domeniul Coroanei şi personalităţi din lumea constructorilor”, „Exploatarea Domeniilor şi mijloacele de producţie”, „Evoluţia financiară a Domeniului Coroanei”, „Împliniri: sporirea prestigiului Coroanei” şi „Domeniul Segarcea – studiu de caz”. Textul de bază este bogat ilustrat cu imagini de epocă şi contemporane: planuri, hărţi, relevee, documente, portrete (demnitari, personalităţi, simpli angajaţi).

Domeniul Coroanei s-a instituit ca urmare a creşterii nevoilor de reprezentare ale Casei Regale a României, consecinţă a sporirii prestigiului ţării şi a Casei sale Domnitoare. El a fost creat prin lege votată de Parlament la 10 iunie 1884, care punea la dispoziţia Capului ţării uzufructul (veniturile) a douăsprezece „moşii” ale statului, în fapt proprietăţi agricole şi silvice, pe care Casa Regală le administra prin intermediul Administraţiei Domeniului Coroanei. Domeniile statului s-au constituit ca urmare a secularizării proprietăţilor bisericeşti şi mănăstireşti survenită în 1863. Din domeniile cedate în administrare regală „7 erau în Muntenia şi 5 în Moldova. Din punct de vedere al aşezării geografice, 6 erau la cîmpie, unul la deal şi cinci la munte. Din punct de vedere al regimului exploatării, 6 erau predominant agricole şi 6 forestiere“, fiind descrise in extenso, inclusiv planurile lor cadastrale. Fiind proprietatea statului, ele au suportat regimul juridic al acestuia şi astfel au fost supuse exproprierilor survenite în urma legii reformei agrare din 1921 care le-au redus drastic suprafaţa agricolă. Se cuvine menţionat aici faptul incontestabil că în urma aplicării legii reformei agrare din 1921, cea mai amplă reformă agrară întreprinsă pînă la acea dată de un guvern burghez, marea majoritate a proprietăţii funciare, adică în jur de 9 milioane de hectare, a trecut în proprietate ţărănească.

Organizarea şi administrarea Domeniilor Coroanei a avut girul unor excelenţi specialişti pe care autorii îi prezintă pentru prima oară în această calitate opiniei publice româneşti, scoţînd din anonimat o mare parte dintre ei, personalităţi dublate de patriotism şi de un înalt spirit civic. Ei au reuşit să facă din exploataţiile aparţinătoare Domeniului Coroanei ferme şi întreprinderi model din domeniul culturii cerealelor şi a diferitelor plante tehnice şi legumicole, a viţei-de-vie şi viticulturii, a horticulturii şi apiculturii, a creşterii animalelor, a obţinerii şi a prelucrării mătăsii naturale, a procesării laptelui, a prelucrării lînii etc., ajungînd ca în 1944 Administraţia Domeniului Coroanei să aibă 1557 de angajaţi. În cadrul său, raporturile de muncă erau echitabile, efortul fiecăruia era corect remunerat, manifestîndu-se o grijă deosebită faţă de personal şi familiile lor. Nu de puţine ori, din rîndurile angajaţilor s-au afirmat prin meritocraţie specialişti hotarnici, silvici, agronomi şi zootehnişti de clasă.

Cu timpul, prin exploatarea judicioasă a domeniilor, acestea au fost înzestrate cu infrastructuri de exploataţie şi de comunicaţii moderne: remize de unelte şi maşini agricole, magazii, sere, ateliere de tîmplărie, olărie, fierărie-strungărie, ţesătorii. Acolo s-au executat ample lucrări de drenaj, de irigaţii, de fixare a solurilor nisipoase, s-au construit clădiri administrative, şosele şi căi ferate pentru exploatarea forestieră. O importanţă deosebită a fost acordată construirii locuinţelor personalului, a dispensarelor medicale şi a localurilor de şcoli, ateliere şi biblioteci şcolare şi săteşti, de biserici etc. Stau dovadă imaginile acestor edificii – toate într-un frumos stil neoromânesc, planurile lor detaliate, precum şi tabele cu personalul încadrat.

Faptul că aceste domenii au ajuns să fie exploataţii model şi că pe cuprinsul lor au luat naştere diverse ateliere şi întreprinderi moderne reiese din capitolul „Exploatarea Domeniilor şi mijloacele de producţie”. Sînt prezentate pe larg realizările diverselor exploataţii, precum „Viile şi vinurile“, „Culturile agricole şi morăritul”, „Pomii roditori”, „Caii”, „Creşterea animalelor. Lăptăria de la Periş”, „Sericicultura şi atelierul de ţesătorie de la Segarcea”, „Albinăritul şi stupăria de la Sadova” etc, dar mai ales materializarea unei idei înaintate în epocă, şi anume „Valorificarea Domeniilor în scop turistic“, luînd astfel naştere staţiunea turistică Buşteni, proiectîndu-se totodată pentru turismul balnear Borca, de pe domeniul Bicaz.

Crearea şi funcţionarea exploataţiilor model, înzestrarea aşezărilor rurale de pe cuprinsul domeniilor cu şcoli, ateliere, biblioteci, dispensare, biserici, societăţi culturale săteşti au condus la ceea ce astăzi numim „dezvoltarea comunităţilor rurale”. Încă pentru primul administrator al Domeniului Coroanei Ion Kalinderu, „şcoala şi biserica erau citadele ale civismului şi moralităţii la sate”. Şcoala rurală avea ca obiectiv „plămădirea plugarilor gospodari, cetăţeni activi şi soldaţi bravi”, iar şcoala pentru adulţi şi şezătorile rurale „erau menite să-i îndrume pe ţărani în viaţa de zi cu zi”. Spiritul comunitar era dezvoltat prin înfiinţarea corurilor şcolare, a societăţilor culturale, inclusiv a teatrului sătesc, precum şi a băncii populare.

Cartea se încheie cu studiul de caz asupra domeniului Segarcea. Unitate etalon a Domeniului Coroanei, domeniul Segarcea ne este prezentat prin prisma realizărilor sale în decursul timpului pînă în momentul prezent, cînd se află în proprietatea lui Mihai Anghel. Patriot şi om de cultură, acesta a întreprins ample lucrări de restaurare a domeniului, redîndu-i măreţia de odinioară. Cu atît mai mult sînt de apreciat eforturile sale de renaştere a domeniului Segarcea, cu cît acesta a fost „un exemplu de eficienţă atunci cînd a fost condus de oameni ataşaţi ţării”, iar azi, din păcate, din bunurile de pe cele douăsprezece „moşii” nu se mai păstrează mare lucru: „La Cicioc-Periş, Ruşeţu şi Domniţa nu mai există nimic”, aidoma şi la Sadova… Las cititorului să descopere prin lectură efectele distructive ale comunismului internaţionalist care a anulat o mare parte a elementelor identitare româneşti, atentînd la memoria neamului nostru. Singurul domeniu care a renăscut după anul 2000, graţie inginerului patriot Mihai Anghel, este Domeniul Coroanei Segarcea (Dolj). Familia Anghel mai intenţionează să amenajeze un ansamblu muzeistic al domeniului, fiindcă „nimic nu este mai convingător ca exemplul care vorbeşte ochilor”, pe care intenţionează să-l inaugureze în 2016 „ca un omagiu adus aniversării a 150 de ani de la fondarea Casei Regale a României”.

Avem în faţă o carte-document consacrată Domeniului Coroanei, în care autorii Nicolae Noica şi Ştefan Petrescu recompun parcursul acestei instituţii pusă în operă de Casa Regală a României acum 130 de ani, precum şi oamenii care i-au dat viaţă şi au animat-o. Aşa se întîmplă la Casele Regale aflate în slujba ţărilor pentru care lucrează, aşa ca într-o mare familie, unde Capul familiei–unsul lui Dumnezeu pe pămînt–este pentru toţi, deopotrivă, Regele !

Recomand cu căldură acest volum tuturor celor interesaţi în cunoaşterea istoriei adevărate a instituţiilor neamului nostru, a personalităţilor care le-au slujit, în primul rînd geografilor, care ar trebui să cunoască opera materială şi spirituală a Casei Regale a României, mai ales după ce au cerut şi au obţinut Înaltul Patronaj al M.S. Regelui Mihai I al României pentru Societatea Geografică Română.

Alexandru Păcurar

Departamentul de Geografie Umană
şi Turism

Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.