Viorel Crainic: Ni s-a spus doar că un avion s-a prăbuşit în „zona Ursoaia”. Zona Ursoaia înseamnă însă o suprafaţă imensă

„În momentul în care am început căutarea victimelor accidentului aviatic ştiam doar că a căzut un avion în «zona Ursoaia». Or zona Ursoaia înseamnă o suprafaţă de… nu ştiu cîte zeci de km pătraţi. Pădure! De aceea, eu nu sînt de părere că acţiunea de salvare a fost un eşec, ci, dimpotrivă. În condiţiile date, în lipsa unor coordonate clare, precise, consider că timpul în care răniţii au fost găsiţi este unul bun”, consideră primarul comunei Beliş, Viorel Crainic, unul dintre primii alertaţi de ISU după prăbuşirea avionului.

Acesta a relatat, pentru Făclia, că a fost anunţat despre accident printr-un telefon primit de la ISU Cluj, puţin după ora 16. „A fost un telefon prin care mi s-a transmis ceva la modul: «Vedeţi că în zona Ursoaia se pare că a avut loc Viorel-Crainicun accident. A căzut un avion. Vedeţi ce puteţi face». Sigur, am dat urgent cîteva telefoane, am mobilizat cîţiva oameni, le-am cerut să afle dacă cineva a văzut sau a auzit ceva, şi, împreună cu cîţiva pădurari, să înceapă căutările şi să mă ţină la curent cu ce se întîmplă. Am plecat şi eu imediat spre Ursoaia, împreună cu cîţiva oameni, iar la scurt timp după ce noi am ajuns acolo, au sosit şi echipajele de la ISU, SMURD, jandarmi ş.a. La Ursoaia s-a constituit un comandament, iar cel care a preluat comanda a fost adjunctul ISU Alba, colonelul Oprişa, care rapid a făcut cîteva echipe mixte de căutare şi le-a repartizat în teren. Numai că «zona Ursoaia» înseamnă o suprafaţă imensă, pădure, plus că era zăpadă, ceaţă…” – a declarat, pentru Făclia, Viorel Crainic.

Întrebat de ce s-a crezut că avionul s-a prăbuşit în Pasul Ursoaia, Crainic a declarat că  „veniseră nişte informaţii cum că ar fi văzut, cei din avion, înainte de impactul cu solul, o pîrtie de schi şi un drum care şerpuieşte”. „Sigur că asta ne-a dus imediat şi pe noi cu gîndul că era pîrtia de la Ursoaia. Informaţia însă a venit de la ISU. Eu n-am primit nici o localizare clară, mi s-a spus doar «zona Ursoaia»” – a declarat Viorel Crainic. Potrivit acestuia, locul în care s-a constituit comandamentul era, de altfel, şi singurul din care se putea comunica telefonic, fiindcă altundeva, în zonă, nu exista semnal.

„În condiţiile date şi pe coordonatele pe care le aveam, adică «zona Ursoaia», ne-am apucat de căutat în… zona Ursoaia, cu tot ce aveam la îndemînă. S-au format, aşa cum spuneam, echipe mixte, care să acopere cît mai multe direcţii. Am insistat ca în echipele astea să fie şi localnici, din două motive: primul – pentru că ei cunosc cel mai bine zona; al doilea: dacă o echipă găseşte epava, tot unui localnic îi va fi mai uşor să vină să ne dea de veste, dat fiind că nu exista semnal pe telefon” – a relatat Crainic.

Acesta a amintit că, la un moment dat, cineva a luat legătura cu dr. Zamfir, cerîndu-i să dea cîteva detalii despre locul în care se află, în speranţa că va exista un cît de mic element care să ajute la găsirea lor. „La ce era să se uite dr. Zamfir? Ce să vadă? Era în mijlocul pădurii. În mijlocul pădurii, ce să vezi altceva în jurul tău, decît pădure? Dacă dr. Zamfir ar fi fost inspirat măcar să spună că vede zăpadă mare, asta ne-ar fi dus, poate, cu gîndul că se află la altitudine mare, deci undeva mai sus decît punctul în care eram noi. Pînă la urmă, ceea ce a spus un localnic, că «pe acolo, de direcţia aceea zboară avioanele», era esenţial. Adică, dacă ai culoarul de zbor, stabileşti şi tu pe unde mergi să cauţi. Sînt nişte lucruri care probabil trebuiau ştiute în momentul în care au început căutările” – consideră Crainic.

Întrebat cum au ajuns să caute epava în zona Crucea Iancului, Crainic a declarat că decizia i-a aparţinut col. Ungur, de la ISU Cluj, dat fiind că la Ursoaia era deja foarte multă lume şi se trimiseseră suficiente echipe de căutare, fără ca acestea să găsească ceva. „Eu am trimis pădurarii mei să caute şi pe zonele Călineasa, Scoruşet, spre Smida, spre Giurcuţa, spre Gîrda. Au văzut că nu este nimic. Mai rămînea platoul acesta dinspre Măguri – Mărişel, spre Horea. Vedeţi, şi acesta a fost un element de derută: cînd auzi de o «aterizare forţată», te gîndeşti că aterizarea a fost făcută undeva într-o… poiană, pe un cîmp, într-un luminiş, undeva într-o zonă cît de cît deschisă. Putea să fie undeva la Crucea Iancului”, a declarat Crainic, adăugînd că de aici, de la Cruce, el şi oamenii lui au luat-o cu maşinile peste deal, în dreapta, spre Dobruş, Valea Cracilor, Negru, ajungînd foarte aproape de locul în care se prăbuşise avionul. „Apoi, un kilometru, poate mai mult, am mers pe jos. Cînd am ajuns noi, localnicii care găsiseră deja epava începuseră să coboare cu primii răniţi, cu doctorul Zamfir şi Aurelia Ion. Erau acolo şi salvamontiştii, împreună cu cele două tinere de la SMURD” – a declarat primarul comunei Beliş, adăugînd că odată cu ei, cu cei din Beliş, au ajuns acolo şi cei de la off road.

„Următorul cu care au venit localnicii, pe o targă improvizată, a fost copilotul. Nu ştiam, la momentul acela, cine este. L-am întrebat: «Sînteţi conştient? Ne auziţi?», şi mi-a răspuns că da. Despre pilot am aflat că, din păcate, a murit” – a relatat Crainic.

Întrucît răniţii erau deja coborîţi la maşinile off road, Crainic a sunat la comandamentul de la Ursoaia, cerînd ca maşinile SMURD să fie trimise spre Horea, deoarece pe acolo urmau să fie coborîte victimele accidentului aviatic. „Probabil colonelul ştia deja, întrucît şi cei care ajunseseră înaintea noastră, localnicii, îl anunţaseră” – a adăugat Crainic.

Întrebat ce a văzut, cînd a ajuns la locul accidentului, Viorel Crainic a declarat că, într-o astfel de situaţie, te interesează mai puţin o epavă decît dacă mai este cineva în viaţă. „Primul lucru la care te gîndeşti cînd ajungi în locul în care s-a petrecut un accident este să vezi dacă mai este cineva în viaţă. Ce să te mai uiţi în ce hal e avionul, unde e o aripă şi unde cealaltă sau dacă-i lipseşte ori nu un motor! Sigur, îţi rămîne oarecum pe retină imaginea aceea, a avionului «desfigurat», dar pe tine, căutătorul, la momentul acela oamenii te interesează” – spune Crainic.

În opinia sa, lipsa coordonatelor a fost singurul lucru care a împiedicat găsirea victimelor într-un timp scurt. „Era acolo un puhoi de oameni, din Beliş, din Poiana Horii, din Horea, din Mătişeşti, din Mărişel, toţi dornici de a-i găsi cît mai repede pe cei şapte, şi în viaţă. Nu-i chemase nimeni, veniseră, pur şi simplu, din omenie, din grija pentru nişte semeni cărora li se întîmplase o nenorocire. De fapt, au dat dovadă de un spirit de solidaritate absolut normal într-o astfel de situaţie. Dacă ar fi existat acele coordonate clare, precise, victimele accidentului ar fi fost găsite foarte repede” – a mai declarat Crainic.

Dată fiind lipsa acelor coordonate, primarul comunei Beliş consideră că acţiunea de salvare a victimelor accidentului de aviaţie nu poate fi socotită un eşec. „Este păcat că au murit doi oameni. Totuşi, cinci oameni au fost salvaţi, şi asta datorită celor care au fost acolo, să-i caute, să-i găsească (în lipsa unor coordonate!) şi să le acorde ajutor medical. În condiţiile în care s-a desfăşurat căutarea, consider că acţiunea nu poate fi socotită un eşec” – susţine Crainic.

M. TRIPON

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.