Retrocedarea în natură duce la desfiinţarea Staţiunii clujene de cercetare în pomicultură

pomicultura5Specialiştii Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură din Cluj-Napoca, împreună cu colegii lor din instituţii cu acelaşi profil din Blaj, Livada, Bistriţa, Iernut, Tîrgu-Mureş şi Turda solicită Guvernului şi Parlamentului să interzică retrocedările în natură ale terenurilor statului aflate în administrarea staţiunilor de cercetare din domeniul agricol, pentru că acestea sunt unităţi strategice în dezvoltarea economică a ţării.

„Vrem ca dumneavoastră, în calitate de responsabili ai destinelor ţării, să „nu stingeţi lumina” în cercetarea agricolă românească”, spun specialiştii care au adresat, recent, un memoriu membrilor Executivului şi Parlamentului.
Prefectul judeţului Cluj, Gheorghe Vuşcan, a declarat că susţine întru totul demersurile pe care le fac cercetătorii Staţiunii, activitatea lor de pînă acum şi cea viitoare fiind prioritare pentru agricultură şi pentru economia ţării. „Cunosc meritele deosebite ale acestui colectiv şi lupta lui, din conştiinţă profesională şi respect pentru realizările predecesorilor lor, pentru ca activitatea instituţiei să continue şi ceea ce s-a realizat pînă acum să fie fructificat în beneficiul economiei naţionale. O agricultură bazată pe cercetările specialiştilor noştri va asigura dezvoltarea durabilă a ţării. Îi sprijin în demersurile lor pentru că sunt justificate”, a spus şeful administraţiei judeţene.
Specialiştii în pomicultură de la Cluj-Napoca, recompensaţi constant cu medalii de aur şi de argint, în ţară şi în străinătate, pentru rezultatele strălucite din domeniul lor de activitate, se află, pentru nu se ştie a cîta oară în ultimele două decenii, în faţa pericolului de a-şi vedea peste noapte munca lor şi a înaintaşilor risipită şi terenurile cultivate de ei cu soiuri pomicole valoroase, reprezentative naţional – dezmembrate sau desfiinţate în baza legii retrocedărilor.

Legislaţie ambiguă
Cercetătorii staţiunii ar trebui să sărbătorească, în acest an, 60 de ani de la înfiinţarea instituţiei – dintre care 40 încununaţi de rezultate remarcabile, iar ultimii 20 într-o luptă pentru supravieţuire. Dar nici unul dintre cercetători şi nici personalul auxiliar, în total 35 de oameni, nu se gîndesc la vreun moment festiv, în condiţiile în care a reînceput o nouă „ofensivă” a retrocedărilor terenurilor staţiunii. Articolul 12 din Proiectul de Lege privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire lasă loc la interpretări ce pot fi speculate de cei interesaţi să ia în stăpînire Staţiunea de Cercetare Pomicolă clujeană. Articolul menţionat spune că în situaţia în care restituirea terenurilor agricole nu este posibilă pe vechile amplasamente, fostului proprietar i se atribuie un alt amplasament, pe terenurile din rezerva comisiei locale de fond funciar, pe izlazul comunal, sau pe terenul proprietate publică sau privată a statului, „administrat de institute şi staţiuni de cercetare”.
pomicultura4Directoarea Staţiunii de Cercetare Pomicolă,
Eugenia Hârşan (foto) spune că este perfect de acord cu faptul că oamenii trebuie să fie despăgubiţi pentru exproprierile de după 1945, dar nu cu suprafeţe folosite eficient în cercetarea ştiinţifică românească şi în profit naţional.

Staţiunea clujeană nu beneficiază de subvenţii

Staţiunea deţinea 1.036 de hectare în 1990 şi mai are în prezent 168 de hectare. Toate suprafeţele desprinse din patrimoniul Staţiunii se aflau în cea mai bună întreţinere, cu livezi cu pomi fructiferi de renume, pe rod. Pierderile pentru bugetul staţiunii au fost irecuperabile. Ani în şir, instituţia a fost lăsată de autorităţi să se descurce pe cont propriu, fără nicio subvenţie, cu datorii ce se acumulau şi cu procese interminabile în instanţă deschise de cei ce îşi revendică terenurile. Iarna angajaţii lucrează în încăperi neîncălzite, iar salariile sunt achitate cu întîrzieri de un an. Cu toate acestea, cercetătorii nu au renunţat la munca lor şi sunt, fără îndoială, cei mai încercaţi din colectivele de profesionişti din profilul pomicultură din ţară.

Medalii de aur pentru cercetătorii clujeni
Eugenia Hîrşan a fost surprinsă să afle că sunt mai multe instituţii bugetare în România în care directorul şi-a „aranjat abil”, în dispreţul tuturor, un salariu de 11.000 de euro pe lună, iar guvernanţii se fac că nu văd un astfel de abuz. „11.000 de euro reprezintă fondul de salarii pe o lună pentru cei 35 de angajaţi din Staţiunea de Cercetarea Pomicolă. Este nefiresc că un singur bugetar să cîştige cît 35, mai valoroşi decît acesta. Este consecinţa unei proaste administrări a banului public. Pentru salariile întregului personal de la Staţiunea Pomicolă Cluj este nevoie de aproximativ 50.000 de lei pe lună”, spune directoarea instituţiei.
„Unităţile de cercetare ştiinţifică sunt o prioritate strategică a oricărei ţări. Un stat care nu îşi protejează cercetarea ştiinţifică este în pericol să dispară. În ţările dezvoltate, cel puţin 50% din produsul finit vîndut este efectul activităţii de cercetare. Trebuie să subliniez că în exerciţiul bugetar 2014-2020, Comisia Europeană va susţine cu alocări considerabile activitatea de cercetare în agricultură. Un alt aspect care vizează unităţile de cercetare din pomicultură este reconversia în pomicultură. Din 2014 vor fi fonduri speciale, extrem de consistente, pentru reconversie, iar pentru Staţiune ar fi şansa pentru o dezvoltare durabilă. Şi dacă românii nu vor profita de aceşti bani, se vor bucura, ca şi pînă acum, cercetătorii din străinătate şi buzunarele instituţiilor din alte ţări”, a explicat Eugenia Hârşan.
Specialistul clujean a evidenţiat că în pofida dificultăţilor majore cu care se confruntă grupul cercetătorilor din Staţiunea de Cercetare Pomicolă – de la presiunile politice continue exercitate asupra instituţiei, la amînările repetate, din 2005 şi pînă în prezent, ale plăţilor salariilor, ori la tensiunile interumane pe fondul situaţiei financiare tot mai precare din familie – ei au obţinut şi în acest an medaliile de aur şi de argint la Salonul Internaţional de Inventică de la Bucureşti, cu mărul de iarnă „Someşan” şi cu trandafirul „Veronica”.

Angajaţi neplătiţi de 15 luni
„În octombrie 2012, noi am pichetat sediul Prefecturii Cluj. Tensiunea declanşată în acel moment a rămas aceeaşi în colectiv. Oamenii au ajuns la limita de suportabilitate. Niciun om nu poate suporta întîrzieri de 15 luni la plata salariului, nu-i aşa? Este inadmisibil. Suntem unitate de stat şi într-un război de uzură pentru supravieţuire din 1995. A existat mereu o presiune politică asupra noastră, plus presiunea celor care vor să îşi recupereze de la stat terenurile”, a explicat Eugenia Hârşan, amintind că unitatea reuşeşte, cu toate acestea, să aibă performanţe academice, cu soiuri omologate, premii la saloane internaţionale, lucrări ştiinţifice publicare în reviste de referinţă şi perfecţionări profesionale prin teze de doctorat.

Eugenia Hârşan a precizat că instituţia ar fi trebuit să beneficieze de prevederile ordonanţei guvernamentale 30/2011 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale. Banii îi fuseseră deja alocaţi de Ministerul de Finanţe, dar jocuri de interese de culise au blocat primirea sumei de 6 milioane de lei, prevăzute în documentul de stat. „Am fost în situaţia de a fi pur şi simplu omişi de pe listă, dintr-o lovitură de condei, fără nici o explicaţie”, a punctat Eugenia Hârşan.

Dispariţia staţiunilor de cercetare ar duce la pierderi ireparabile
„Cercetarea ştiinţifică românească trebuie să aibă finanţarea de bază asigurată – adică salariile angajaţilor, utilităţile şi minimum de materiale necesare derulării activităţilor. Am adresat în aceste zile, împreună cu directorii staţiunilor de cercetare în domeniul agricol de la Blaj, Livada, Bistriţa, Iernut, Tîrgu-Mureş şi Turda un memoriu autorităţilor statului. Şansa pentru continuarea activităţii noastre este şansa României. Cercetarea este generatoare de progres economic şi social. Este activitate de utilitate publică. Prin Constituţie, statul are obligaţia de a proteja interesele naţionale în activitatea economică. Semnatarii memoriului cerem sprijinul în vederea salvării patrimoniului imobiliar” , a explicat Eugenia Hârşan.
Ea subliniază că finanţarea directă a unităţilor de cercetare a fost sistată de peste 15 ani. Dispariţia acestor unităţi ar duce la pierderea ireparabilă a patrimoniului genetic la porumb, orz de primăvară, soia, trifoi roşu, viţă de vie, păr, măr, cireş, prun, ceapă roşie, varză de toamnă, tomate etc., dar şi a raselor tradiţionale de bovine, cu Bălţata românească, porcine, cu Bazna şi Mangaliţa, şi ovine, cu Ţigaia de regiune.
„Scoaterea de pe piaţă a soiurilor româneşti foarte bine adaptate condiţiilor de mediu are drept consecinţă importul de hibrizi. Introducerea fără bariere a acestora şi a raselor străine a condus şi la „importul” de boli virotice şi criptogamice de carantină cu consecinţe grave asupra producţiei agricole pe suprafeţe mari. Este imperios necesar să accesăm fonduri europene, din 2014, pentru cercetarea în agricultură. Este imperios necesar să se acorde cercetării agricole atenţia cuvenită. Cerem interzicerea retrocedării în natură a terenurilor din domeniul public al statului, administrate de institutele şi staţiunile de cercetare din domeniul agricol, care sunt indispensabile activităţii de cercetare-dezvoltare-inovare”, susţine Eugenia Hârşan. Ea a evidenţiat că instituţiile de cercetare agricolă din Transilvania sînt continuatoarele activităţilor iniţiate de academicianul Gheorghe Ionescu Siseşti, în 1929, prin înfiinţarea Institutului de Cercetări Agricole din România şi a staţiunilor aparţinătoare acestuia.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.