Decizia Serbiei privind Kosovo va fi “avizată” de Moscova

Kommersant

Negocierile dintre Serbia, Kosovo şi Uniunea Europeană (UE) privind normalizarea relaţiilor dintre Belgrad şi Pristina nu s-au finalizat cu nimic concret. De fapt, Serbia a fost pusă să aleagă între două rele: să renunţe fie la autonomia reală a sîrbilor din Kosovo, fie la integrarea în UE. Belgradul va lua o decizie finală după ce premierul său va desfăşura o vizită la Moscova, în 10 aprilie.

Negocierile dintre Belgrad şi Priştina de la Bruxelles, care au durat aproape 14 ore şi au fost mediate de UE, au fost catalogate de la bun început drept “decisive”. Miza a fost fixată foarte clar: dacă părţile vor conveni asupra normalizării relaţiilor, la 16 aprilie conducerea UE va anunţa demararea, în iunie, a negocierilor cu Serbia privind integrarea ei în UE.

Potrivit ambelor părţi, dialogul s-a desfăşurat “într-o atmosferă dificilă şi tensionată”, atît de tensionată, încît la un moment dat ministrul sîrb al apărării, vicepremierul Aleksandar Vucic, şi-a înaintat demisia. De altfel, premierul Ivica Dacic, şeful delegaţiei, a respins această demisie.

Mărul discordiei l-a constituit problema privind împuternicirile municipalităţilor din nordul Kosovo, unde la graniţa cu Serbia locuiesc în mod compact 40.000 de sîrbi. Aceştia sînt practic autonomi şi nu doresc să se supună autorităţilor albaneze. Belgradul, care a renunţat şi la a considera Kosovo teritoriul său, şi chiar la împărţirea regiunii, insistă acum doar ca sîrbilor din Kosovo să li se ofere o autonomie reală, inclusiv dreptul de a avea propriile poliţie şi justiţie, precum şi garanţii că în regiunile sîrbe nu va fi armată albaneză.

Autorităţile Priştinei nu doresc să facă nici aceste minime concesii. Motivul l-a exprimat destul de sincer şeful delegaţiei kosovare, premierul Hashim Thaci. Acesta a amintit că, spre deosebire de Serbia, Kosovo “nu se află sub presiune internaţională şi nu este obligat să accepte propuneri dezavantajoase”.

În mod formal, UE îşi păstrează neutralitatea, însă de fapt se solidarizează cu poziţia Priştinei. Înalţii funcţionari europeni nu încearcă să influenţeze Pristina, pentru a o convinge să-şi îmblînzească poziţia, în pofida faptului că tocmai o asemenea presiune ar putea avea rezultate: Kosovo depinde în totalitate de UE, există practic din banii ei şi este puţin probabil ca autorităţile kosovare să-şi permite să ignore recomandările insistente ale Bruxellesului. Însă UE nu oferă asemenea recomandări, preferînd să exercite presiuni nu asupra Priştinei, ci asupra Belgradului.

De altfel, Europa nu poate perpetua la nesfîrşit actuala situaţie, cînd Kosovo trăieşte pe spezele ei. În toiul crizei europene, povara financiară a “pacificării kosovare” se resimte din ce în ce mai acut. Astfel, în Germania mulţi sînt nemulţumiţi de prelungita şedere în Kosovo a unor militari germani (contingentul Germaniei este de circa o pătrime din efectivele de 5.500 soldaţi KFOR). În afară de aceasta, în Kosovo este prezentă misiunea europeană EULEX: aproximativ 2.000 de poliţişti, vameşi, judecători, al căror salariu mediu este de circa 8.000 de euro pe lună.

La finalul maratonului de negocieri de la Bruxelles, înaltul reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politică de securitate, Catherine Ashton, a anunţat că “prăpastia dintre părţi este îngustă, însă adîncă”, că o nouă rundă de negocieri nu va exista, că poziţiile au fost expuse foarte clar şi că, dacă Belgrad şi Pristina se vor răzgîndi, atunci să dea de veste. Ashton nu a precizat termenul pentru finalizarea procesului de gîndire, însă acesta este oricum ştiut de toţi şi mai ales de Belgrad: 16 aprilie.

Respingerea acordului cu Priştina înseamnă pentru Belgrad să-şi ia adio de la integrarea în UE (în orice caz în perspectivă apropiată), cu toate consecinţele pe care le va avea acest lucru asupra economiei sîrbe. Însă, dacă va accepta condiţiile propuse, actuala conducere sîrbă va atrage în mod inevitabil asupra sa acuzaţii privind “trădarea fraţilor din Kosovo”, chiar dacă Belgradul a pierdut Kosovo nu de ieri de azi.

Este semnificativ faptul că în ajunul “negocierilor decisive” de la Bruxelles, preşedintele Serbiei, Tomislav Nikolic, a declarat surprinzător de ferm: “Mîine nu va exista un rezultat final”. Această convingere a liderului sîrb este explicată de Kommersant prin faptul că Belgradul ştia clar că la Bruxelles i se va propune o variantă din start inacceptabilă şi că ar fi mai bine ca decizia finală pe marginea problemei Kosovo să fie amînată pînă cînd premierul său se va întoarce de la Moscova.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.