Opinii: Corespondenţă din Freisburg – Doamna Udrea şi mîrţoaga

– semiparodie –
M-am uita cu destul interes la lucrările Convenţiei PDL. Nu ştiu cum şi nu ştiu de ce parcă m-au interesat mişcările şi intervenţiile doamnei Udrea.
M-a interesat mai ales susţinerea moţiunii sale.
Nu ştiu cum şi nu ştiu de ce, ori de cîte ori o vedeam pe ecranul televizorului îmi zbura gîndul la clipul cu urcarea şi coborîrea ei de pe calul cu care s-a plimbat pe la televiziuni. Cred că am ajuns la o asemenea asociaţie de imagini pentru că televiziunile ne-au arătat atît de mult clipul cu călăria, încît parcă ni s-a lipit de retină.

Din toate cele văzute şi auzite, am înţeles că doamna Udrea tare – tare ar mai dori să călărească. Numai că de data aceasta ar dori un alt cal, ar dori calul portocaliu. Astă vară, pentru o vreme, acest cal a fost vopsit în alb. Acuma, însă, se pare că, chiar cu mîna doamnei Udrea, a fost vopsit în portocaliu. Calul acesta revopsit însă nu mai este cel de odinioară. Parcă nici nu mai este cal. Este mai degrabă o veritabilă mîrţoagă. O gloabă, cum s-ar zice pe meleagurile mele. Doamna Udrea vedea însă mîrţoaga ca fiind destul de frumoasă şi de sănătoasă. O vedea atît de sănătoasă, încît îi întrevedea un viitor şi mai strălucit decît trecutul ei de pînă acum.

Îi zicea, de pildă, că ea, mîrţoaga, este şi trebuie să rămînă singura alternativă la calul USL, că acest cal foarte curînd va crăpa şi că atunci ea va rămîne singura nădejde pe partea dreaptă a vieţii noastre politice.
Îi mai zicea că la viitoarele alegeri parlamentare va cîştiga şi că va ajunge din nou la guvernare. Plină de sine, îşi asigura mîrţoaga că-i gata să fie prim-ministru şi că va conduce guvernul de zece ori mai bine decît Ponta. Îi mai zicea mîrţoagei că va avea propria propunere pentru prezidenţialele de anul viitor, în persoana domnului Boc, şi că sigur acesta va cîştiga.

Îşi încuraja gloaba spunîndu-i că în curînd va veni domnul Băsescu cu o găleată de jăratec şi va face din ea cel mai teribil cal din lume. Va face un cal şi mai decît cel din povestea marelui Creangă – Harap Alb.
În timp ce doamna Udrea glăsuia, biata mîrţoagă tăcea, picotea şi din cînd în cînd se întreba: Doamne, dar doamna aceasta oare nu vede în ce hal am ajuns? Nu vede că de-abia mă mai ţin pe picioare? Oare nu se gîndeşte că pe undeva este foarte minunată de toată neputinţa mea?
Doamne, dar doamna asta nu se uită la realitate? A uitat că a intrat în parlament doar prin uşa din dos? Nu se gîndeşte că milioane de români s-au deşteptat din somnul băsismului? Că nu mai sînt “boborul” de acum doi, trei ani, ci sînt poporul care cîntă Deşteaptă-te, române? Oarea nu cumva doamna aceasta trăieşte doar în lumea aiurelilor ei?

Se pare că aceste gînduri ale mîrţoagei au făcut să nu se lase încălecată de doamna Udrea. Să nu se lase în ciuda faptului că pe lîngă ea erau Băsescu şi Boc.
Cînd a fost la adică, adică la încercarea de a încăleca, mîrţoaga a întors spatele celor trei şi le-a dat cîteva picioare, aşa cum ştiu caii să dea atunci cînd se bat între ei. După aceste copite, doamna Udrea şi domnul Boc au ajuns direct în scaunele lor din prezidiu, iar domnul Băsescu, precum o minge de golf, a ajuns direct acasă şi direct lîngă paharul lui de whisky.
Mîrţoaga, săraca, nu ştia că, peste cîteva ceasuri, va exploda şi că se va face bucăţi şi bucăţele. Iar acum nimeni nu ştie dacă domnul Blaga va fi în stare să refacă, din bucăţi şi bucăţele, dacă nu o mîrţoagă, atunci cel puţin un măgăruş.

Dacă doamna Udrea îşi va găsi sau nu vreun loc în trupul acestui măgăruş. Ce se ştie este că, potrivit propriei sale declaraţii, nu se va dezlipi de idealul vieţii ei politice, domnul Băsescu. Din această declaraţie, auzită cu urechile mele, se poate uşor desprinde că doamna Udrea n-a înţeles nimic din rezultatele de la referendum, de la parlamentare şi nici din păţaniile ei cu mîrţoaga.

Ion Irimie