Corespondenţă din Freisburg: Băsismul şi corupţia

Cu sloganul luptei împotriva corupţiei, domnul Băsescu, pe atunci doar candidat la preşedinţie, a dus de nas milioane de români. Pe mine nu. Nu l-am votat niciodată, deoarece l-am intuit cam ce preşedinte ar putea fi. Alţii s-au trezit doar în ultima vreme şi-au început să-şi muşte degetele. Dar, mai bine mai tîrziu decît niciodată.

Dar să revenim la corupţie. Domnul Băsescu, secondat de toţi ai lui, mai ales de Boc, au strigat aşa de tare că Năstase şi guvernul lui sînt nişte corupţi, încît s-a auzit pînă la Bruxelles. Ba, cred că s-a auzit în toată lumea. S-a auzit peste tot că sîntem o ţară de corupţi. Din aşa motiv, pe atunci, ni s-a fluturat, pentru justiţie, steguleţul roşu.

Cei care strigau împotriva corupţiei ştiau foarte bine că Năstase nu este cel mai corupt om din România. Dar asta nu conta. Conta doar faptul că sloganul suna bine la alegători. De aceea l-au şi folosit la maxim. A şi avut succes. După două alegeri ne-am trezit la Cotroceni cu un corupt care striga “corupţii” precum hoţul strigă “hoţii!”.

Dacă prin corupţie înţelegem însuşirea de bunuri care nu ţi se cuvin, atunci coruptul corupţilor din România era pe atunci şi este şi acum domnul Băsescu. Dacă cel abia denumit s-ar fi uitat ceva mai atent în oglindă şi s-ar fi gîndit un pic mai bine la sine, ar fi putut înţelege că aspiră la ceva care nu i se cuvine. Ar fi putut realiza că nici temperamentul şi nici caracterul, nici inteligenţa şi nici cultura nu-l recomandau pentru a deveni preşedintele ţării. Ar fi putut înţelege că, sub toate exigenţele, este un căpitan prea mic pentru un vapor aşa de mare.

Dar dorinţa de putere îl măcina pe dinăuntru. Instinctul puterii nu-i dădea pace. Acesta a făcut să se vadă şi să se creada mai mult decît era şi decît putea fi. Ulterior, această supra-autoapreciere s-a dovedit din plin.
Domnul Băsescu a ajuns doar din instinct în viaţa politică. A ajuns din dorinţa bolnăvicioasă de putere şi de tot mai multă putere. Mînat de instinctul puterii, domnul Băsescu a cuvîntat, a acuzat, a minţit, a vîndut, a cumpărat, a urlat şi mai ales a hăhăit. El a recurs la unele gesturi şi forme nepolitice în toată lupta din politică. Cînd lupţi cu mijloace nepolitice în numele unui scaun politic, faci corupţie, corupţie politică.

Ajuns la Cotroceni, domnul Băsescu s-a gîndit că prima lui treabă este să-şi scoată din scenă adversarii politici. Să-l scoată din scenă mai ales pe Năstase. Dacă ne-am pîrît la Bruxelles că sîntem plini de corupţie, trebuia să arătăm şi ceva corupţi. Pentru aceasta a fost descoperită doamna cu breton şi făcută ministru al justiţiei. Văzîndu-se pe un aşa mare scaun, doamna Macovei, căci despre ea este vorba, s-a pus pe treabă. În această treabă ea ştia că prima şi cea mai importantă sarcină este aceea de a-i duce pe tavă domnului Băsescu capul lui Năstase. Şi aşa au început procesele, procese care nici azi nu s-au încheiat. Prin doamna cu breton, preşedintele nostru, contrar tuturor regulilor statului de drept, şi-a băgat o mînă pînă dincolo de cot în treburile Justiţiei. În zelul ei, doamna cu breton a mai făcut ceva. A inventat DNA-ul. L-a găsit şi pe domnul Morar ca să-l pună şef. Cu aceste două mişcări, domnul Băsescu şi-a băgat şi cealaltă mînă în treburile Justiţiei. Şi toate acestea, sub urletul că Justiţia trebuie să fie independentă. De fapt, DNA-ul a devenit o mare piesă a politicii băsiste. Am putea zice: a corupţiei politice cultivată de băsism. Cine nu vede sau nu vrea să vadă dimensiunea politică a activităţii DNA-ului, ori e de mare reacredinţă, ori nu înţelege nimic din viaţa noastră politică din ultima vreme.

Năravul de a dori puterea chiar dacă nu o meriţi s-a extins de la preşedinte la mulţi alţii din jurul său. Ce, Boc era pentru a fi prim-ministru? Dar doamna Udrea, era pentru ministru? Dar EBA, săraca EBA, era pentru a fi europarlamentar? Dar, dar şi dar… Doamne, cîtă corupţie politică! Cîte voturi cumpărate, vîndute, furate! În toată ţara, scaunele puterii, scaune mai mari sau mai mici, au fost ocupate, în primul rînd, după criteriul apartenenţei la băsism. Competenţa, pregătirea, caracterul, cinstea nu mai contau deloc sau aproape deloc.

Că fenomenele corupţiei politice s-au împletit cu cele ale corupţiei economice e de la sine înţeles. La umbra politicului a început căpătuiala economică. A început goana după avere şi avere, case şi case şi, deasupra, alte case. Aproape pe nesimţite corupţia, în loc să se mai restrîngă a ajuns să se extindă. În loc să fie lichidată, aşa cum se promitea la începuturi, în vremurile băsismului a înflorit. A înflorit precum înfloresc florile în plină vară. Este curios că această înflorire s-a făcut aşa, că la modul de suprafaţă se strigă Jos corupţia!, iar la modul de adîncime se practică Trăiască corupţia!

Ion Irimie

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.