China: Reformele care nu mai pot să aştepte

La Razon

“Cei care au studii universitare pot să aibă oricîţi copii doresc; cei care au studii gimnaziale nu trebuie să aibă mai mult de un copil, iar celor fără studii nu ar trebui să li se permită să aibă descendenţi”. Această propunere controversată, făcută de filantropul chinez Chen Guangbiao, a suscitat o amplă polemică în reţelele sociale: sute de mii de internauţi şi-au spus părerea despre cum ar trebui reformată “legea fiului unic”, politica prin care guvernul chinez a împiedicat naşterea a 400 de milioane de la impunerea sa, la sfîrşitul anilor 70.

Dincolo de latura criminală a acestei legi, restricţionarea natalităţii în China a reuşit să controleze problema suprapopulării (India devine cea mai populată ţară a lumii); însă a dus la îmbătrînirea prematură a societăţii, inversînd piramida demografică înainte de a atinge un grad de dezvoltare minim şi generînd un dezechilibru care începe să aibă consecinţe. Că trebuie urgent reformată este o concluzie la care au ajuns sociologi, economişti, politicieni şi cetăţeni ai colosului asiatic.

Modul în care se va face va trebui decis de viitorul guvern care va fi învestit de Adunare în decurs de două săptămîni. “A cincea generaţie de lideri”, în frunte cu Xi Jinping (care va fi numit preşedinte) şi Li Keqiang (care va fi numit prim-ministru) moştenesc o ţară cu multe probleme, neinvocate în discursurile politice, dar tratate pe larg în dezbaterile interne.

În afară de problema demografică trebuie dezbătut şi statutul sutelor de milioane de ţărani veniţi la oraş din zonele sărace ale ţării. Fără să aibă acces la permisul de rezidenţă, aşa numiţii “hukou” (un procent important din populaţie care trăiesc ca imigranţi ilegali în propria ţară) creează o uriaşă nemulţumire socială. Cei născuţi în megalopole, precum Beijing sau Shanghai (mai educaţi şi ocupînd posturi influente), fac presiuni ca aceştia să nu ajungă la un statut de egalitate, de teamă să nu-şi piardă privilegiile. A media între interesele ambelor “clase sociale” este o altă reformă care depinde de echipa lui Xi Jinping. La fel de complicată este şi problema degradării mediului înconjurător. Pentru a menţine ritmul creşterii economice actual şi a evita stagnarea, industriile trebuie să consume cărbune şi petrol ieftine, fapt ce va continua emanarea substanţelor nocive în atmosfera, poluarea rîurilor şi a suprafeţelor de cultură.

Protestele pentru problemele medio-ambientale, unele chiar violente, s-au multiplicat exponenţial în ultimii ani. Formula magică pentru a continua creşterea şi a polua mai puţin va trebui găsită de viitoarea conducere a ţării. Cealaltă mare reformă care nu mai poate să aştepte este cea a administraţiei publice. Corupţia suscită o nemulţumire tot mai mare şi se dezbat propuneri, precum cea de a dota organismele publice de o mai mare transparenţă şi de a simplifica birocraţia de stat, începînd cu reducerea ministerelor şi unificarea competenţelor.