Depresia la persoanele peste 65 de ani depăşeşte o prevalenţă de 20%

Depresia la persoanele peste 65 de ani depăşeşte o prevalenţă de 20% şi este una dintre cele mai importante şi frecvente afecţiuni ale populaţiei vîrstnice, susţine dr. Anca Talasman, medic primar – psihiatrie într-o informare de presă.

Potrivit sursei citate, afecţiunile somatice cronice sînt un tovarăş de drum nedorit al vîrstei înaintate. Dintre acestea, cele mai frecvente sînt hipertensiunea arterială, cardiopatia ischemică, diabetul, accidentele vasculare, afecţiuni pentru care pacienţii vîrstnici se adresează cu regularitate medicului de specialitate. Ele creează dizabilităţi, iar scăderea capacităţii de funcţionare obişnuită poate fi factorul declanşator al unei depresii la vîrstnici.

La această vîrstă depresia este trecută cu vederea şi nediagnosticată. Deşi sîntem obişnuiţi ca la vîrstnici organismul să reacţioneze mai puţin prompt în faţa agresiunii factorilor patologici, depresia nu este o stare normală a procesului de îmbătrînire, arată medicul. Persoanele mai puţin active, pe care familia le hiperprotejează, neimplicîndu-le în diferite activităţi, singurătatea, adesea întîlnită la acestea prin pierderea partenerului, plecarea copiilor de acasă sau, dimpotrivă, vîrstnicii suprasolicitaţi, reprezintă candidaţii depresiei geriatrice.

Spre deosebire de depresia debutată la alte vîrste, aceasta se caracterizează printr-o lipsă accentuată de chef de viaţă, lipsă de interes, de interacţiune socială, lipsa de preocupare pentru tot ceea ce reprezintă sfera de interes anterioara bolii. Ideaţia de incurabilitate, de boală, de inutilitate, de vinovăţie cu privire la starea în care se află, la incapacitatea de a depăşi acestă etapă, sentimentul că la vîrsta lor şi cu toate problemele lor sînt o povară greu de dus pentru cei din jur (copii, soţ/soţie, nepoţi) şi lipsa de speranţă sînt caracteristici ale acestei boli.

Oboseala fizică şi psihică reprezintă un simptom predominant, unii dintre pacienţi îşi petrec aproape toată ziua în pat, devin pasivi, taciturni. Apar tulburările de somn, pacientul are dificultăţi de adormire. Ceea ce înseamnă că are nevoie de o perioadă mai lungă de timp pentru a adormi sau se trezeşte de foarte multe ori în timpul nopţii şi nu reuşeşte să adoarmă decît după foarte mult timp sau spre dimineaţă. Acest lucru determină diminuarea capacităţii de concentrare, apare iritabilitatea, irascibilitatea şi suspiciozitatea.

Tulburările de alimentaţie, şi ele prezente, pot duce uneori pînă la pierderi în greutate care pun în pericol viaţa vîrstnicului. Mai mult, ele sperie pacientul, deoarece acesta începe să bănuiască existenţa unei boli somatice grave, nou apărute şi nediagnosticate explică medicul.

Depresia vîrstnicilor, pe lîngă particularităţile simptomatologice prezintă şi un mare risc de suicid atunci cînd nu este tratata la timp. Tratamentul antidepresiv actual este adaptat problemelor specifice vîrstei înaintate şi ţine cont de interacţiunea cu celelalte afecţiuni somatice inevitabile trecerii vremii. Complianţa la tratament a unui pacient depresiv este determinată nu numai de eficacitatea antidepresivelor, ci şi de tolerabilitate.

În România, o platformă complexă online, www.depresiv.ro, a fost gîndită special ca un mijloc de sprijin şi informare pentru cei care s-au confruntat de-a lungul vieţii cu o tulburare de dispoziţie sau au în familie persoane care trec prin astfel de episoade