Soţii Obama – o viaţă în lumina reflectoarelor

La Verdad

Ca o mireasă în ziua nunţii, Michelle Obama ştia că toate privirile vor fi aţintite asupra ei în seara învestiturii. Incomodată iniţial în faţa privirilor scrutătoare ale publicului, pe care munca soţului le atrăgea asupra lui şi a familiei sale, prima doamnă a SUA s-a simţit treptat tot mai dezinvoltă în acest rol, pe care a început să-l joace mai bine decît îşi închipuia multă lume. Cînd Barack Obama a anunţat-o prima dată că vrea să candideze, Michelle s-a opus. În schimbul complicităţii sale, în aventura prezidenţială în care se îmbarca toată familia, ea l-a făcut să promită că fetele vor fi întotdeauna pe primul loc.

Cina de la ora 6,30 este sfîntă şi de la care Barack nu poate lipsi sub nicio formă, orice s-ar întîmpla. Bunica, Marian Robinson, le însoţeşte în fiecare dimineaţă pe fete la şcoală, însă la ora cinei dispare pentru a lăsa familia în intimitate. După ce se spune rugăciunea, fiecare trebuie să povestească cum şi-a petrecut ziua. Obama lasă deoparte obligaţiile sale de om de stat şi îşi ascultă răbdător soţia şi cele două fete. Mama este “şefa familiei”, în timp ce tatăl este “comandantul şef”, iar fetele trebuie să povestească ce s-a întîmplat la şcoală, cum se întîmplă în orice familie obişnuită. Michelle face eforturi pentru ca fetele să aibă o viaţă cît mai normală în mijlocul privilegiilor de la Casa Albă. Ele îşi fac patul şi îşi spală singure hainele, chiar dacă au personal pentru asta. Le lasă să-şi aducă prietene acasă, dar le explică cu grijă cît de ridicol ar fi pentru ele dacă ar posta vreo poză pe Internet sau vreun comentariu legat de aceste vizite intime la Casa Albă.

Michelle insistă că atunci cînd este vorba de inimă, de caracter şi de convingerile sale, Barack a rămas acelaşi om modest pe care l-a cunoscut la Chicago, cînd a vrut să se lanseze în politică, pentru a schimba lumea. Însă cei care i-au urmărit de-a lungul celor patru ani observă unele schimbări. Asistenţi de campanie şi prieteni din Chicago asigură că ambii sînt acum mai puţin şovăielnici cînd dau ordine personalului sau consilierilor.

S-au obişnuit să trăiască în lumina reflectoarelor şi o fac cu mai multă dezinvoltură. De fiecare dată cînd se ţin de mînă, ori se sărută ştiu că imaginile vor face înconjurul lumii. Şi fetele s-au obişnuit să crească în faţa camerelor. Americanii le-au văzut pe Malia şi Sasha cum se înalţă pe zi ce trece, cum mănîncă îngheţată alături de tatăl lor în vacanţă în Hawai, îl îmbrăţişează la Convenţia democrată sau îi trimit sărutări din spatele tribunei. Sociologul Ruben May spune că s-a trezit vorbind cu soţia lui, despre cît de mult a crescut Malia, ca şi cum i-ar fi nepoată. “Aşa cum oamenii se simt apropiaţi de celebrităţi pentru că s-au obişnuit să le vadă, tot aşa ni se pare că avem o relaţie apropiată cu familia Obama”, a explicat el.

Este la ceea ce trebuiau să se aştepte soţii Obama cînd s-au expus publicului: viaţa lor nu le mai aparţine, face deja parte din imaginarul colectiv al ţării.