In memoriam ION IERCOŞAN

 Colectivul Operei Naţionale Române Cluj-Napoca este îndoliat la trecerea în eternitate a celui care a fost timp de 35 de ani, între 1959 şi 1994, unul dintre cei mai preţuiţi prim-solişti ai acestei instituţii de cultură, basul Ion Iercoşan. Născut la 5 ianuarie 1934, la Pîncota, judeţul Arad, din părinţii Tiberiu Iercoşan, preot ortodox, şi Livia, casnică, a învăţat la Şcoala primară din Pîncota. A fost elev al Liceului „Avram Iancu” din Brad, al Liceului „Moise Nicoară” din Arad şi a urmat cursurile Şcolii medii de comerţ din Arad.

Atras de arta lirică, se înscrie la Conservatorul „Gheorghe Dima” din Cluj, secţia Canto de operă, clasa prof. Gogu Simionescu, artist emerit, şi îşi susţine Examenul de Stat în anul 1960 cu rolul “Nilakanta” din opera Lakmé de L. Delibes. A urmat seria cursurilor de perfecţionare, ca bursier, cu prof. Petre Ştefănescu-Goangă (1965-1967) şi cu prof. Peter Kocs, la Seminarul Internaţional de Muzică de la Weimar din ex-R.D.G. (1969).Laureat al mai multor concursuri de canto, palmaresul său numără premii precum: Premiul al III-lea la Concursul Naţional „George Enescu”, 1961; Menţiune la al II-lea Concurs Internaţional „George Enescu”, 1961; Premiul al II-lea la Concursul Tinerilor Solişti, 1962;

Agajat prin repartiţie guvernamentală după absolvirea Conservatorului (1959) ca solist la Opera Română din Cluj, şi-a desfăşurat, în principal, activitatea artistică pe această scenă şi a evoluat, după cum însuşi artistul spunea, „în 1635 de spectacole, interpretînd 77 de roluri în 68 de opere”.

Basul Ion Iercoşan a făcut parte din distribuţiile a nu mai puţin de opt premiere absolute prezentate pe scena Operei Naţionale Române clujene printre care amintim: Horia de N. Bretan, Geniu Pustiu de Ion Dumitrescu, Secretul lui Don Giovanni de C. Ţăranu etc., şi a creat roluri memorabile în operele româneşti: Năpasta de S. Drăgoi, rolul „Ion”, O noapte furtunoasă de P. Constantinescu, rolul “Ipingescu”, Neamul Şoimăreştilor de T. Jarda, Alexandru Lăpuşneanu de Al. Zirra, Pană Lesnea Rusalim de P. Constantinescu, Ana Lugojana de F. Barbu.Repertoriul basului Ion Iercoşan a inclus opere şi operete din repertoriul univesal: „Am interpretat cam tot repertoriul mare de bas şi bas-bariton, roluri de facturi diverse, de la personaje tragice la cele comice, dar şi altele medii sau mici”, spunea artistul. Ne facem o datorie de onoare din a menţiona o parte dintre acestea şi rolurile pe care le-a realizat cu înalt profesionalism, dăruire şi talent, încîntînd pretenţiosul public clujean: Figaro din Nunta lui Figaro de Mozart, Leporello şi Masetto din Don Giovanni de Mozart, Don Basilio din Bărbierul din Sevilla de Rossini, Don Pasquale din opera cu acelaşi nume şi Raimondo din opera Lucia di Lammermoor de Donizetti, De Silva din Ernani de Verdi, Ferrando din Trubadurul de Verdi, Mefisto din Faust de Gounod, Biterolf din Tannhäuser de Wagner, Henrich Păsărarul din Lohengrin de Wagner, Boris şi Pimen din Boris Godunov de M. Musorgski, Nilakanta din Lakmé de Delibes, Lothario din Mignon de A. Thomas, Sacristanul din Tosca de Puccini, Simone din Gianni Schicchi de Puccini, Jupan din Voievodul ţiganilor de J. Strauss-fiul, Webs din Vînzătorul de păsări de Zeller, Pickering din My Fair Lady de Loewe.

Maestrul Ion Iercoşan a desfăşurat şi o impresionantă activitate concertistică însumînd 111 participări la concerte cu arii, duete scene din opere, prelucrări folclorice etc. Rafinat interpret al muzicii camerale, a apărut în recitaluri individuale de lieduri cu cicluri integrale, ca „Dragoste de poet” de R. Schumann, „Călătorie de iarnă” de Fr. Schubert, „Cîntecele şi dansurile morţii” de M. Musorgski, „Don Quijotte către Dulcineea” de M. Ravel, sau piese de diverşi compozitori de la Beethoven, Schumann, Brahms, Loewe, R. Strauss, H. Wolf şi Rahmaninov, Ceaikovski, la G. Enescu, P. Constantinescu, S. Drăgoi, T. Jarda şi E. Dragea.

Împreună cu ansamblul Operei Române din Cluj-Napoca a participat la numeroase turnee în ţară şi în străinătate. În ţară, a evoluat pe scene din Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Arad, Oradea, Tîrgu Mureş, Sibiu, Satu Mare, Alba Iulia etc. (în unele şi în turnee individuale). În străinătate, a participat, între anii 1971 şi 1990, la şase turnee în Italia, U.R.S.S., Cehoslovacia, Bulgaria, Germania şi Elveţia. A realizat, de-a lungul anilor, înregistrări de arii din opere şi lieduri, ca şi spectacole integrale, la Radio Bucureşti şi Cluj. Iată cîteva exemple: arii din operele Ernani, Nunta lui Figaro, Don Carlo, Lakmé, Don Giovanni, Bărbierul din Sevilla ş.a.; lieduri de Ceaikovski, Loewe, Rahmaninov, Schubert, Schumann, T. Jarda, E. Dragea ş.a.; spectacole de operă integrale : O noapte furtunoasă, Năpasta, Mignon, Gianni Schicchi ş.a. Spectacolele menţionate au fost filmate şi de către Televiziunea Română şi a participat la realizarea discului cu Horia de N. Bretan. Prestigioasa activitate a maestrului Ion Iercoşan a fost răsplătită cu numeroase diplome: Diploma de onoare la Festivalul Republican al studenţilor, 1957; Diploma de onoare conferită de Opera Română din Cluj-Napoca la 75 de ani de la înfiinţare, 1995; Trofeul “Lya Hubic” – Oameni de aur ai Operei, 2003, şi i-au fost decernate decoraţiile: „30 de ani de la eliberarea României de sub dominaţia fascistă” (1974) şi Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Cavaler, 2003.

Valoarea activităţii artistice a basului Ion Iercoşan a fost apreciată, înafara distincţiilor menţionate, şi de critica de specialitate, din care oferim selecţiuni.

„Cîntînd o arie din opera Don Carlo de Verdi, Ion Iercoşan a invederat o voce amplă de bas cantabil . El comunică o expresie puternică personajelor melodice pe care le însoţeşte şi cu o anumită mimică, mai indicată însă în manifestările scenice. Ambitusul său este întins, cu acute fericite sub raportul intonaţional, dar mai puţin intense”. (J. V. Pandelescu, Cîntăreţi clujeni la concursul naţional George Enescu, în Tribuna, 1961).

„În Dedicaţie de Richard Strauss, Ion Iercoşan, cu o voce cultivată şi promiţătoare, a adăugat la aceste calităţi volumul remarcabil al glasului său şi sensibilitatea necesare pentru o bună interpretare a lucrării marelui compozitor de lieduri … Cei patru cîntăreţi au avut fiecare în program un lied de George Enescu… Dintre ele cel mai izbutit interpretat ni s-a părut Domnişoarele leneşe la scris cîntat de Ion Iercoşan”…. (H. Liana, Recital de lieduri, în Tribuna, 1961, 20 IV).

„Ca Satrap al Gazei, Ion Iercoşan, bazîndu-se pe o tehnică vocală bine studiată, a uluit prin absoluta siguranţă a realizării unei ideale unităţi între voce, gest şi trăire a rolului…” (B. Costea, Samson şi Dalila, în Tribuna, 1965, 22 II).

„Basul Ion Iercosan, care se dovedeşte cu fiecare spectacol a fi unul din cei mai muzicali solişti clujeni, prin calitatea glasului său, a interpretat cu un deosebit succes rolul Nilakanta”. (Făclia, 22.III. 1968).

„L-am regăsit pe Ion Iercoşan în Lothario, cu vocea-i de mare calitate, încrezător în forţa glasului, avînd în jocul de scenă multă degajare şi sinceritate. De buna întrebuinţare a acestui valoros cîntăreţ depinde acoperirea unui repertoriu important atît pentru operă cît şi pentru artistul Ion Iercoşan…” (Emil Mureşan, în Făclia, 30 oct. 1971).

„Prin debutul basului Ion Iercoşan în rolul titular, spectacolul şi-a mărit doza de prospeţime şi interes. Ion Iercoşan aduce în Don Pasquale un umor savuros, spontan, al cărui colorit scenic este dublat de mijloace tehnice bine stăpînite”. (Făclia, 11.II.1976).

„Numeroasele convenţii ale genului sînt acceptate de publicul de astăzi numai dacă linia cîntată şi rolul se contopesc şi formează baza interpretării. Recunosc că este o problemă grea îmbinarea acestor două cerinţe, ca să iasă o producţie excelentă vocal-actoricească. Lui Ion Iercoşan i-a reuşit aceasta în spectacolul Năpasta: În rolul nebunului, el nu numai a cîntat, ci a creat cu jocul actoricesc şi omul şi încă nu unul oarecare; nebunul lui ne-a trezit compasiunea, a fost înfricoşător, copleşitor şi de neuitat. De aceea, în carneţelul meu, am subliniat numele lui de trei ori şi am pus semnul de exclamaţie”. (Fehervári László, O interpretare excelentă, în Igazsag, 27.VIII.1978. Traducere.)

„Cele şase lieduri cîntate după pauză – spectacolul terminîndu-se, bineînţeles, cu excelenta Baladă a puricelui în interpretarea extraordinară a lui Ion Iercoşan, pot fi considerate drept un bis, care a făcut să simţim şi mai plină seara de lieduri, atmosfera serii, trăirile spectatorilor”. (Fehervári László, Seară de lieduri Musorgski, în Igazsag, 27.VIII.1976. Traducere).